Câinele, un soldat desăvârșit

Încă din cele mai vechi timpuri, un câine este un ajutor indispensabil al omului. Instinctele remarcabile, curajul, forța, rezistența, inteligența dezvoltată sunt calitati ale cainilor cu care i-au servit neconditionat pe stapanii lor. Câinii și-au escortat proprietarii în război și chiar au participat la ostilități: au păzit fortărețele, au escortat patrule, au ajutat la detectarea ambuscadelor inamice, au alungat inamicul, etc.
În secolul XX, a început o nouă etapă profesională în serviciul militar al luptătorilor cu patru picioare.

In Primul și al Doilea Război Mondial, precum și în conflictele moderne, participarea cainilor in misiunile de lupta a atins un nou nivel. Creșterea accentuată a rezistenței, intensității, preciziei și diversificarii armelor au dus la trecerea la un război de tranșee. Timp de săptămâni, luni și chiar ani, armate întregi au trebuit să sape fortificatii, să se echipeze, sa ocupe poziții consolidate, sa creeze un sistem complex de comunicații, inclusiv centre de comandă și spitale. Operațiunile militare au început adesea să se desfășoare noaptea, în zone largi și prin urmare, a fost nevoie de eficiență ridicată și rapiditate în exercitarea actiunilor de observatie sau de salvare.
Simtul mirosului dezvoltat al câinilor, forța, rezistența și viteza lor, capacitatea ridicată de a învăța, sentimentul locului și devotamentul față de proprietar au fost utilizate in practica pe linia frontului.

Primii care au utilizat caini in misiunile militare au fost germanii, ale căror prime experimente în dresajul oficial a câinilor utilitari datează din anii 1880. Experimentele au avut succes, iar problema formării ulterioare a animalelor de serviciu a fost considerată la cel mai înalt nivel de stat. În 1899, a fost înființată Asociația națională de crescatori germani, iar filialele s-au deschis în toate regiunile din Germania. Organizația publică anual o listă de câini dresați in care descriu capabilitățile fiecărui animal.
Întrucât asociația era o organizație militară, toate animalele de pe lista cluburilor au fost repartizate unităților de armată corespunzătoare. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, toți acești câini au fost imediat mobilizați și trimiși pe front. Astfel, din primele zile ale războiului în armata germană, erau in evidente aproximativ 6.000 de câini dresati pentru misiuni militare.

Un câine ciobănesc german cu o bobină montată pe spate pune o linie telefonică în prima linie, august 1914.
© IWM (Q 50671)

Activitatea Asociației a continuat la apogeu: centrele de dresaj au fost deschise cu dresori calificați. Câinii prinși în timpul ostilităților din Belgia și Franța au fost trimiși în Germania pentru recalificare. Posesorilor civili de animale adecvate au fost plătite cu până la 50 de mărci pentru fiecare animal de companie.
Rasele de caini preferate de germani au fost Ciobanestii germani, Dobermanii, Airedale și Rottweilers. Un accent deosebit a fost pus pe câinii folositi in transmiterea scrisorilor si a ordinelor de lupta. În timpul Primului Război Mondial, câinii de serviciu au fost utilizati atât pe fronturile de Vest cât și de Est, iar numărul lor total, potrivit diferitelor surse, a variat între 20.000 și 30.000 de animale.
Deși în anii de dinaintea primului razboi mondial, Austro-Ungaria, Franța, Italia, Turcia și alte țări au acordat atenție experienței germane în folosirea câinilor utilitari, succesul acestora în comparație cu Germania a fost destul de modest. În armata franceză la începutul războiului, erau doar 200 de câini de serviciu. Evaluând eficacitatea utilizării lor în trupele germane, francezii au început repede să prindă pasul. La 29 septembrie 1915, în cadrul Ministerului Războiului a fost înființată Divizia Serviciului Militar Canin din cadrul Ministerului Războiului. În armată erau unități speciale de câini militari format din 38 de persoane, 128 de câini principali și 10 câini de rezervă. Opt centre militare au fost înființate pentru a antrena animale în toată țara. Recrutarea animalelor de companie a fost efectuată în principal prin achiziții de la proprietari privați. De asemenea, francezii foloseau si câini de serviciu inamici. Până în 1918, armata franceză număra deja aproximativ 15.000 de câini utilitari, iar după încheierea războiului au fost supuși unui program special de reprofilare pentru nevoile civile.
În Marea Britanie, prima școală specială a fost creată abia în 1916. Până la sfârșitul războiului, au fost formati 7.000 de câini de serviciu. Unii câini, pentru aportul lor au primit distinctii înalte, care au fost curând anulate din cauza unei reguli care interzicea acordarea distinctiilor pentru animale.

O echipă de targă mobilă folosită în anii celui de-al doilea război mondial pentru evacuarea răniților.
Foto: wwii .space
În armata belgiană de câini antrenați să ducă un căruț cu o mitralieră. Poza a fost făcută pe 5 decembrie 1914. © IWM (Q 53452)

CÂINII MESAGERI

Cea mai promițătoare direcție a fost utilizarea câinilor ca mesageri. Când cablul telefonic era deteriorat, când era prea întunecat, cețos sau umed pentru a trimite porumbei, câinii au ajutat la stabilirea contactulor intre zonele militare. Câinele se deplaseaza de trei ori mai repede decât o persoană, depaseste mai ușor obstacolele și este o țintă mai puțin vizibilă pentru lunetist. Câinii mesageri pot acoperi o distanță de 5 km în doar un sfert de oră, indiferent de natura accidentată a terenului sau de acuitatea inamicului. Pentru acest serviciu, câinii au trecut printr-o selecție destul de strictă. In primul rand s-au luat in considerare anumite criterii, cum ar fi înălțimea de 40–70 cm la greabăn și o culoare neutră. Vârsta preferată a fost cuprinsă între 2 și 5 ani. Animalele trebuiau să fie suficient de puternice pentru a îndura vremea rea, privarea și oboseala, să aibă o vedere excelentă, auz și miros, să fie calmi și ascultători.
Antrenamentul câinilor se bazeaza pe instinctul animalului de a se întoarce acasă la stapanul său. Inițial, câinele este luat de la dresor pentru o distanță scurtă și pentru o perioadă scurtă de timp. Apoi, timpul creste la 12 ore, iar distanța la 5-6 km. Câinele trebuie să găsească în mod independent drumul spre casă, depășind diverse obstacole: garduri, retele de sarma ghimpata, mici canale, etc. Câinii sunt învățați să nu se teamă de împușcături și explozii, să nu acorde atenție străinilor sau altor câini, să ignore alți factori de distragere a atentiei întâmpinați pe parcurs. Perioada de pregătire dureaza în medie douăsprezece săptămâni. După primele cinci săptămâni de antrenament, câinele și dresorul erau trimisi în zona de război.
O varianta a serviciului de posta canin este transmiterea informatiilor și returul cu răspunsul primit. Un ofițer australian și-a descris întâlnirea cu un câine de comunicații în iunie 1918 pe un câmp de luptă din Franta:

„Un terrier mic se întorcea din prima linie. Datorită ploii constante și acoperirii continue, terenul s-a transformat într-o mlaștină. Micuța creatură a fugit cu toată puterea sărind cu greu, afundandu-se in noroi. Nu puteam înțelege ce se întâmplă până când nu am văzut o zgarda cu un cilindru pe gâtul câinelui. Mai auzisem despre câini mesageri. Văzând animalul de mai aproape, era clara expresia incredibil de concentrată a feței sale. „

Câinii de mesagerie au fost utilizați pe scară largă în timpul celui de-al doilea război mondial. Au trimis peste 120.000 de rapoarte de luptă, au intins peste 8.000 km de cablu telefonic. Printre luptătorii cu patru picioare, s-au întâlnit adevărați eroi. Faimosul câine Norka a transmis 2398 rapoarte de luptă în 1942-1943. Rex, un alt câine de legendă, a transmis 1.649 de rapoarte. A fost rănit de mai multe ori, a traversat Nipru de trei ori, dar a ajuns mereu la postul său.

CÂINI SANITARI

Ideea folosirii câinilor de pe câmpul de luptă pentru a căuta răniții a revenit în timpul războaielor din secolele XVIII – XIX; cu toate acestea, implementarea practică a acestui plan datează de la începutul secolului XX. Din nou, germanii au devenit pionieri în această industrie. În 1893, dresorul de animale Jean Bungarz a fondat Societatea Germană de Câini Sanitari, unde animalele au fost instruite să caute răniții, să le livreze pansamente și mâncare pentru a le anunța ordonanțele despre starea lor. Bungarz și alți entuziaști au făcut mult pentru implementarea practică a acestei idei, dar la început militarii nu au arătat prea mult interes in acest domeniu.
Abia la inceputul anului 1914 când, în condițiile inceperii luptelor si câinii special antrenați și-au demonstrat clar capacitățile, militarii au autorizat punerea în aplicare a programului. Până la începutul războiului, fiecare companie din armata germană trebuia să aibă un câine sanitar cu un dresor personal. In timpul conflictului, armatele franceze și britanice au achiziționat servicii similare.
Câinii sanitari cei mai de succes au fost de regula cei antrenati in politie, care au fost instruiți să caute urme și, atunci când o persoană a fost găsită, să dea un semn proprietarului. Cu toate acestea, a existat o diferență semnificativă față de serviciul de poliție: ordinele spitalicești ar trebui să aibă un caracter prietenos și să nu muște răniții, deci câinii dresați pentru prinderea infractorilor nu erau potriviți în scop sanitar.
De o parte și de alta a liniei frontului, specialiștii au fost nevoiți să decidă imediat cum să folosească ordinele în condiții de luptă și ce ar trebui inclus în necesarul lor. În anii de dinaintea primului razboi mondial, salvatorii St. Bernard au fost luați ca model, în căutarea oamenilor din Alpi prinsi de avalanșe. Pe câinii din prima linie, era planificat să poarte haine speciale impermeabile, cu o cruce roșie mare pe haina, să atașeze o pungă la ea, în care exista un kit de prim ajutor, pansamente, un flacon cu alcool, o lanternă, un clopoțel și harti.
Realitatea din teren a adus necesitatea de a aduce cateva modificari. Crucea rosie de pe haina a devenit o tinta usor vizibila pentru lunetistii inamici. În cea mai mare parte câinii au trebuit să lucreze noaptea, când luptele au încetat. Fiecărui câine i s-a atribuit o secțiune a fâșiei din fața liniilor de aparare, cu o dimensiune de aproximativ 220 × 50 m, pe care trebuia să o cerceteza, aducând informatii despre răniți. Câinii au fost instruiți să nu latre când au găsit soldați răniți și să ignore decedatii. Fiecare caine sanitar purta o pungă cu pansamente la gât. Găsind un soldat, s-a apropie, pentru ca acesta sa ii poata deschide geanta. Apoi, câinele ia o șapcă sau rupe o bucată de uniformă a soldatului și revine cu aceastea la dresorul său.

Asistenta cu caine sanitar in anul 1918

CÂINI GENISTI ȘI SABOTORI

Câinii genisti – Piața Roșie din Moscova în cadrul paradei Victoriei, pe 24 iunie 1945.
Foto: bratishka.ru
Zona de antrenament pentru câinii sabotori.
Foto: wwii.space

Cainele ciobanesc German Dzhulbars este singurul câine de serviciu caruia i s-a acordat Medalia de Merit. Datorită instinctului său excelent, din septembrie 1944 până în august 1945, genistii au dezamorsat 7468 de mine și peste 150 de bombe și obuze neexplodate, descoperite de cainii genisti în Cehoslovacia, Austria, România și Ungaria. Câinele a participat si la verificarea castelelor de la nord de Dunăre, a catedralelor din Viena și a Castelului Praga. Rănit la sfârșitul războiului, Dzhulbars nu a putut participa la parada Victoriei la 24 iunie 1945. Atunci câinele din Piața Roșie a fost purtat în brațe de către dresorul câinelui Alexandru Pavlovici Mazover. Din pacate, a existat si o modalitate mai putin placuta de utilizare a cainilor in conflictele militare: cainii sabotori, care in anumite cazuri erau sacrificati pentru indeplinirea misiunii. În 1935, cainii sabotori au fost adoptați de Armata Roșie. Celi mai cunoscuti dintre ei sunt „distrugătoarii de tancuri„. Câinii au fost dresați să nu se teamă de mișcarea și focul tancurilor. Pentru a-i antrena să urce in spatiul de sub rezervorul tancului, in timpul dresajului li s-a dat mâncare de pe trapa inferioară a vehiculului de luptă. În condiții de luptă, un dispozitiv exploziv (aproximativ 12 kg de TNT) era legat la un caine flamand (care nu a mai mancat nimic vreme de 1-2 zile) si eliberat spre unul din tancurile inamice, astfel încât dispozitivul exploziv exploda in locul cel mai vulnerabil al masinariei de lupta. Bineinteles, de fiecare data câinele moare in explozie. În bătălia de la Kursk din vara anului 1943, 12 tancuri germane au fost distruse cu ajutorul câinilor. În total, în anii de război, conform surselor sovietice, au fost distruse astfel până la 300 de vehicule blindate inamice. Câinii care au supraviețuit spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au participat la parada victoriei.
Câinii de sabotaj au fost folosiți si în detașamentele partizane pentru a mina căile ferate și trenurile inamice. Unul dintre cei mai cunoscuți câini de sabotaj a fost ciobanescul german Decan. La Școala Centrală de Creștere Militară a Câinilor, a urmat un curs de pregătire a luptătorilor de tancuri, apoi a dobândit a doua specialitate de caine genist. În timpul operațiunii războiului feroviar, la 19 august 1943 Decan a deraiat eșalonul german în apropiere de Polotsk. Câinele s-a urcat pe o movilă păzită, a aruncat o balotă de explozibili pe șine, a apucat un știft de siguranță cu dinții și a reușit să se ascundă în pădure înainte de lovirea exploziei. Pentru pregătirea operației, instructorul câinelui, locotenentul Dina Volkats, a primit ordinul Steaua Roșie.

Cainele Dzhulbars, 1944.
Foto: saint-petersburg.ru

Astăzi, câinii de serviciu militar continuă să facă parte din orice armată modernă, poliție și forțe speciale de interventie. Doar în Statele Unite, există 2.500 de câini în serviciul militar și alți 700 își trăiesc onorabil pensionarea. Cele mai populare specializări sunt serviciile de securitate, operațiunile de căutare, inclusiv căutarea de droguri și muniție, descoperirea dispozitivelor explozive, etc.
Armata americană cheltuie aproximativ 150.000 de dolari pentru a antrena un câine de serviciu, ceea ce este comparabil cu costul antrenării unui soldat. Cel mai adesea, ciobanestii germani fac serviciul militar, urmați de ciobanestii belgieni și labradori.

  • CONSTRUCTORII: printre cei mai bine plătiți specialiști din România și Europa
    Constructorii, respectiv arhitecții și inginerii constructori(inclusiv instalații), sunt printre cei mai bine plătiți specialiști din România, alături de cei care lucrează în domeniul tehnologiei informației. S-a ajuns la această situație deoarece tinerii preferă să se orienteze spre facultăți umane, multe dintre ele private, și care au pretenții mai mici în ceea ce privește calitatea învățământului.
  • Creșterea găinilor la curte… Ce trebuie să știi
    Pandemia a arătat cât de mult depindem de relațiile dintre oameni pentru a ne asigura cele necesare traiului. Bunăstarea este dată și duce la specializare. Așa că nu mai producem de toate… dar dacă la un moment dat ceilalți nu ne mai pot furniza cele necesare? Acum 20 de ani gospodăriile din România reușeau să
  • Tricolor impresionant desfășurat la Târgu Mureș în fața lui Avram Iancu
    Pe 26 iunie 2020, de Ziua Națională a Drapelului, un tricolor impresionant a fost desfășurat în fața statuii lui Avram Iancu din Târgu Mureș. Simbolul națiunii române, al unității și libertății, a fost ridicat pentru prima dată în timpul revoluției române de la 1848. Drapelul României a fost desfășurat la Târgu Mureș, în inima Țării,
  • 26 iunie 1913: România declară război Bulgariei. Ce câștigă
    Pe data de 26 iunie 1913 România avea să declare război Bulgariei. Armata română avea să înainteze cu rapiditate spre Sofia și sub amenințarea armelor Bulgaria cere un armistițiu. Cu doar câteva zile înainte politicienii bulgari, plini de un elan patriotic, aruncau amenințări cu privire la ocuparea Dobrogei de Nord, teritoriu aflat în componența României.
  • 60m.RO acum și pe Radio. Ascultă muzica preferată a Românilor
    60m.RO merge mai departe și ne puteți și auzi, nu doar citi și vedea. Un proiect media independent, care își propune să arate românilor adevărul. Pe radio 60m.RO poți asculta muzica preferată a românilor, completată cu cele mai noi informații și cu lecții despre istoria adevărată. Prin acest post de radio ne propunem să ajutăm
  • Muniție din primul război mondial, descoperită la Valea Uzului
    Duminică 21 Iunie, în urma unor „prospecții” în zonele de conflict militar, dl. Ovidiu Gherman din Bacău, împreună cu alți colegi din API a descoperit un depozit de muniție din primul război mondial. Conform echipei pirotehnice a Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Mr. CONSTANTIN ENE” al Județului Bacău, depozitul conținea următoarele elemente de muntie activă:–
  • Mareșalul Ion Antonescu și Mișcarea Legionară
    În noapte dintre 29 și 30 noiembrie 1938, „căpitanul”, așa cum era numit conducătorul mișcării legionare, Constantin Zelea Codreanu, avea să fie ucis în pădurea Tâncănești de lângă București. Locul său la conducerea mișcării a fost luat de către Horia Sima. Am început acest articol cu această mențiune deoarece mișcarea legionară trebuie separată ca și
  • 22 iunie 1941: România atacă Rusia sovietică pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică
    În 1940 România, sub amenințarea armelor sovietice și apoi naziste, avea să piardă Basarabia, nordul Ardealului și Cadrilaterul. Rusia, Ungaria și Bulgaria erau marii beneficiari. Din aceste teritorii doar Ardealul avea să mai fie redobândit în cele din urmă. Carol al II-lea conducătorul de la acel moment al statului român avea să abdice și să
  • Clădiri eficiente și nu prea: marile lanțuri comerciale solicită certificate false pentru deduceri fiscale
    Legislația europeană și cea din România prevede pentru clădirile cu un consum redus de energie, încadrate în clasa A, cea mai bună, deduceri sau reduceri la plata impozitelor. Marile corporații străine cu lanțuri comerciale dim România, inclusiv mall-uri, solicită certificate energetice care le încadrează clădirea în clasa A de consum energetic. Vorbim aici inclusiv de
  • Restaurante. Dristor Kebap, o poveste interesantă și foarte gustoasă
    Dorim să începem o serie de recomandări cu privire la restaurantele la care poți merge în România și unde cu siguranță nu vei regreta. Nu sunt specialiști gurmanzi, nu avem diplome recunoscute de mari universități internaționale, dar cu siguranță ne place mâncare bună, diversă, proaspătă și de calitate. Vom începe cu un prim restaurant, este
  • Spre deosebire de SNSPA, Universitatea București și Babeș-Bolyai, la facultatea de construcții băieții sunt băieți și fetele sunt fete
    Comunitatea LGBT reprezintă în România mai puțin de 0,(0)1% din populația țării. Cu toate acestea teoreticienii de stânga globalistă, noua plagă comunistă a lumii, susțin că sexul biologic nu mai contează și poți alege ce să fii în raport cu societatea. Vrei să mergi la toaleta pentru fete, dar ești băiat? Vrei să participi la
  • La ce distanță de clădire se amplasează parcarea?
    La ce distanță de clădire se pot amenaja parcări pentru autoturisme? Parcările pentru autoturisme se pot amenaja la nu mai puțin de 5,00m de fereastra unei camere de locuit. Prin cameră de locuit se înțelege de obicei dormitor. Deci parcarea unui autoturism nu se poate face mai aproape de 5,00m de o fereastră a unui
  • Marcel Pavel la un pas de moarte datorită COVID. Situația din țară devine dramatică
    Marcel Pavel a revenit în spațiul public după ce a lipsit o bună bucată de timp. Acesta a făcut un anunț șocant: a fost într-o stare extremă de sănătate datorită noului coronavirus și a necesitat internare și tratament. „Bună dimineața, dragi prieteni! În ultimile zile am trecut prin momente cumplite si de aceea este lesne
  • Care opțiune este mai bună: casă sau apartament?
    Există două tipuri de oameni: cei care preferă să trăiască într-un apartament și cei care adoră să trăiască într-o casă. Deci, ce opțiune este mai bună? Nu există un răspuns corect posibil. Este un subiect foarte complex și depinde de o mulțime de factori diferiți, astfel încât, în cele din urmă, este doar o chestiune
%d blogeri au apreciat: