Bolojan, soluții radicale și fără viziune: În loc să reformeze companiile de stat, vrea să le închidă

Premierul Ilie Bolojan anunță că toate companiile de stat vor fi auditate, iar cele care au pierderi constante „trebuie pur și simplu închise”. Fără a propune reforme sau măsuri de redresare, șeful Guvernului mizează pe soluția drastică: închidere și vânzare a activelor. Măsura stârnește îngrijorări cu privire la soarta angajaților și la modul în care statul renunță, practic, la controlul asupra domeniilor strategice.

Premierul Ilie Bolojan a anunțat marți seară, la Digi24, că toate companiile mari ale statului vor fi supuse unui proces de auditare. În loc să vorbească despre un plan de reformare sau despre criterii de eficiență instituțională, Bolojan a ales calea scurtă: închiderea companiilor cu pierderi și trecerea activelor în administrare privată.

„Cele care se vede cât se poate de clar din analize economice, au active mari, nu realizează venituri, au capitaluri negative, au pierdere de ani de zile, trebuie pur şi simplu închise, că ele nu sunt de fapt decât o gaură neagră pentru stat”, a declarat premierul, fără a menționa vreo intenție de restructurare sau salvare a acestor entități.

Mai mult, șeful Guvernului a sugerat că statul ar trebui să renunțe la administrarea acestor companii și să lase activele „pe mâna privatului”, fără garanții pentru protejarea interesului public:
„Trebuie date în administrare privată, trebuie vândute acele active, în aşa fel încât acel patrimoniu să fie gospodărit mult mai bine.”

Declarațiile vin într-un context în care multe companii de stat suferă din cauza managementului defectuos și a politizării excesive, dar criticii acuză faptul că soluția propusă de Bolojan este de fapt o formă mascată de lichidare a sectorului public, în locul unei reforme reale.

Premierul a invocat experiența sa din administrația locală:
„Când am fost ales primar în Oradea erau niște arierate foarte mari… Am făcut o procedură. Dacă ai întârziat o zi, două, trei, Primăria Oradea îți trimite notificări publice, imediat, instant, pe orice sumă.”

Însă comparația cu Oradea pare forțată în raport cu realitatea complexă a companiilor naționale, unde sunt implicați zeci de mii de angajați, fonduri europene și domenii strategice. Ce funcționează într-o primărie nu poate fi transpus mecanic la scară națională, avertizează economiști și specialiști în politici publice.

Bolojan a mai acuzat conducerile companiilor de stat că au fost susținute politic și preocupate exclusiv de propriile beneficii:
„Au avut grijă să-şi rotunjească indemnizaţiile, salariile, să-şi blindeze nişte contracte de management… au stat pur și simplu pe subvențiile de la stat, fără să facă vreo reformă.”

Totuși, în loc să sancționeze aceste abuzuri și să introducă criterii stricte de performanță sau concursuri reale pentru funcțiile de conducere, premierul a ales să elimine complet companiile respective din peisajul economic românesc.

Decizia de a închide companiile nerentabile, fără a încerca măcar o strategie de redresare sau reformă, riscă să afecteze grav sectoare întregi ale economiei, să lase mii de oameni fără locuri de muncă și să creeze noi vulnerabilități într-un stat deja dependent de sectorul privat în multe domenii-cheie.

Criticii spun că Bolojan face exact ceea ce le reproșează altora: în loc de viziune și asumare, alege soluții radicale, de forță, care nu adresează cauza reală a problemelor, ci doar elimină efectele, cu costuri sociale și economice majore.