Alianța pentru Unirea Românilor a provocat recent un scandal imens, soldat cu autosesizarea Parchetului, după ce a cerut, într-un comunicat, renunțarea la împovărarea programei școlare cu tot felul de ”teme minore ridicate la rang de materii”, care ar putea fi studiate în cadrul materiilor deja existente. A spune că AUR a minimalizat Holocaustul – faptă sancționată penal – e de-a dreptul o mistificare grosolană; dincolo de asta, însă, partidul lui Simion pune degetul pe o rană care în loc să se vindece, se lărgește de la an la an. Pentru că în România a devenit sport național al politicienilor inventarea de noi și noi materii școlare, toate extrem de importante, nu-i așa?
”AUR atrage atenția asupra faptului că, în ultimii ani, se constată o acțiune sistematică de subminare a calității învățământului din România prin ridicarea la rangul de „materii” a unor teme minore sau care pot face obiectul unor simple lecții în cadrul materiilor existente (ex. educație sexuală, istoria Holocaustului, etc.), în paralel cu reducerea importanței acordate materiilor fundamentale pentru formarea noilor generații: științele exacte, Limba și literatura română, Istoria națională”. Cam așa suna comunicatul AUR care i-a atras acuzația de antisemitism, negaționism și, finalmente, un dosar penal.
Problema e că nu doar studierea Holocaustului ca materie de sine stătătoare constituie un abuz asupra școlarilor, ci a multor alte noi materii izvorîte permanent din mințile politicienilor. Nu e vorba aici de minimalizarea tragediei evreiești, ci de maximalizarea programei școlare, cu efecte dramatice asupra educației tinerilor.
O tragedie imensă, de dimensiunile Holocaustului evreiesc, este cît se poate de important să fie studiată în școli, absolut de acord. Împreună cu alte lecții triste ale istoriei, am spune. Pentru că avem și genocidul ucrainean, Holodomor, cu 7 milioane de victime, genocidul cambodgian, genocidul armean, genocidul rwandez, genocidul circasian, genocidul kazah, genocidul zunghar, genocidul grec, genocidul asirian, genocidul împotriva populațiilor de indieni din Americi ori teribilul genocid congolez. Despre toate acestea și multele altele e necesar să se studieze în școală, pentru ca noile generații să tragă învățămintele de rigoare.
Dar e o idee bună să se introducă o nouă materie de sine stătătoare și încă doar despre Holocaustul evreiesc, așa cum se va întîmpla grație legii promulgate recent de Klaus Iohannis?
România a adoptat cu ani în urmă o legislație de reducere a numărului de materii din programa școlară, dar politicienii nu par impresionați.
Nu e prea mult de cînd Federația de șah bătea palma cu ministerul Educației pentru introducerea studierii șahului în școli. Raed Arafat cere de mai multă vreme introducerea ca materie obligatorie în programa școlară a cursurilor de prim-ajutor. Se mai propune, de asemenea, introducerea în școli a educației pentru mediu după ce, în noiembrie, au fost introduse educația financiară și educația juridică. Mai avem și mult discutata introducere a orelor de educație sexuală în programa școlară obligatorie. Un lider marcant al PNL, Marilen Pîrțea, deputat și rector universitar, a depus proiectul de lege privind introducerea în programa școlară a „Istoriei Revoluției de la Timișoara din 1989 și a schimbării de regim din Decembrie 1989 în România”. Deputata USR Cristina Iurişniţi reclamă introducerea disciplinei şcolare „Educaţie pentru sănătate” menită să atragă atenția românilor asupra diverselor pericole la adresa sănătății. ”A introduce Mindfulness în programa școlară este o modalitate de a dezvolta abilitățile relaționale și de rezilienta la viitori adulți” cerea și Valerie Cioloș Villemin, soția liderului USR Dacian Cioloș, acum doi ani, pe Facebook. Anul trecut, ministerul Educației analiza serios introducerea în programă a materiei ”educația cinematografică”. Se pregătește introducerea studierii încălzirii globale, urmare a eforturilor președintelui.
Toate aceste materii, de la Holocaust la prim-ajutor, mindfulness, cinematografie sau șah sunt benefice pentru tineri, de acord.
Dar pot fi ele îndesate într-o singură programă școlară? Într-un singur ghiozdan? Răspunsul e categoric negativ. ”România educată” a lui Iohannis tinde să devină ”România sufocată”, cel puțin la nivelul programei școlare.
Mulți politicieni au propus pînă acum introducerea de noi și noi materii, dar niciunul nu se înghesuie să ceară eliminarea altora.
Sunt și voci lucide, precum a deputatului PSD Nicolae Radu, care atrăgea atenția acum doi ani că s-a ajuns ca un elev de gimnaziu din generaţia actuală să aibă în clasa a V-a 17 materii. ”Ce poate reţine un copil de 10-11 ani din 17 materii diferite? Cu ce rămâne după un an de şcoală în afară de oboseala cronică?” se întreba, retoric, deputatul.
Care făcea, pe bună dreptate, un apel, în acest sens, către clasa politică să elaboreze ”Un sistem care să ia în considerare nevoile elevului, să îl ajute să îşi dezvolte abilităţile în domeniile spre care are înclinaţie, şi nu capacitatea de a susţine pe umeri, la 11 ani, un ghiozdan cu întreaga paletă de cunoştinţe a lumii”. ”Se întreabă părinţii pentru ce sunt necesare la o materie 3 manuale, de ce nu poate fi cuprinsă materia de studiu într-una singură” afirma într-o declarație politică și deputatul Vasile Nagy.
În Egipt a făcut valuri uriașe, toamna trecută, decizia guvernului de a introduce în programa școlară studierea performanțelor fotbalistului Mo Salah. Să introducem și noi materii despre Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Simona Halep, ori Gică Hagi?
Vestea ”bună” e că se mai și taie din materie: s-a eliminat latina, s-au redus orele alocate științelor, iar România a ajuns în ultimii ani singura țară din Europa care are în programă, în medie, doar o oră de istorie săptămînal, la gimnaziu și liceu, în timp ce Ungaria, Germania sau Mare Britanie au patru ore. Ceea ce înseamnă că, de aici înainte, pentru studiul (repetăm, extrem de necesar) al Holocaustului s-ar putea aloca un spațiu de învățătură egal cu al întregii istorii a românilor.
Cimpoi Adrian este absolvent al Universității din București. După o perioadă în care a fost redactor și reporter pentru un post de televiziune, a decis să-și continuie drumul în presa scrisă.