Blestemul familiei Hagi asupra naționalei României: consolidarea unui sistem opac ce a sufocat fotbalul românesc timp de decenii

Fotbalul românesc pare condamnat să se învârtă în același cerc vicios. După ani de controverse, afaceri dubioase și favoruri reciproce între grupuri de interese, Federația Română de Fotbal pregătește, se pare, un nou act al aceleiași piese: instalarea lui Gheorghe Hagi ca selecționer al echipei naționale. O decizie care, dacă se va concretiza, nu va face decât să consolideze un sistem opac ce a sufocat fotbalul românesc timp de decenii, potrivit RedSport.ro.

Fiul „regelui” — titlu moștenit, performanță inexistentă

Înainte de a discuta despre tată, merită să amintim cum a ajuns Ianis Hagi să fie un titular inamovibil al echipei naționale, indiferent de forma sau lipsa acesteia la nivel de club.

Parcursul clubistic al lui Ianis Hagi vorbește de la sine. A început la Viitorul, clubul de casă, unde confortul era maxim și concurența minimă. A urmat un experiment italian la Fiorentina, soldat cu un eșec răsunător. La Genk a trecut fără a lăsa vreo urmă notabilă, iar la Rangers a strâns câteva momente izolate, departe de a justifica hype-ul mediatic construit în jurul numelui său. Un șir de împrumuturi la Alaves, Wigan și Deportivo descrie, fără echivoc, traiectoria unui jucător care nu s-a ridicat niciodată la așteptări.

Cu toate acestea, tricoul naționalei i-a fost rezervat cu o consecvență care sfidează orice logică sportivă pură. Selecționeri diferiți, aceeași concluzie: Ianis joacă. Coincidență? Sau simpla manifestare a unui sistem în care numele contează mai mult decât prestația?

Tatăl — „Regele” combinațiilor

Gheorghe Hagi rămâne, fără îndoială, cel mai mare fotbalist pe care România l-a produs vreodată. Dar geniul de pe teren nu îl absolvă automat de responsabilitate pentru ce a construit în afara lui.

Academia de fotbal de la Ovidiu, prezentată public drept un proiect de suflet și investiție în viitorul fotbalului românesc, a beneficiat de-a lungul anilor de fluxuri financiare a căror origine și justificare ridică serioase semne de întrebare. Fonduri atrase prin mecanisme netransparente, cu implicarea unor oficiali din cadrul FRF și LPF, transferuri de jucători formați la Academie evaluate și gestionate în condiții cel puțin discutabile, relații privilegiate cu structuri de decizie din fotbalul românesc care au permis Viitorului și Farului accesul la resurse și avantaje inaccesibile cluburilor fără astfel de conexiuni.

Fotbalul de afaceri practicat în jurul numelui Hagi a generat, în timp, o serie de tranzacții catalogate drept ciudate chiar și de specialiști din breaslă. Evaluări umflate artificial pentru jucători cu potențial limitat, comisioane și intermedieri greu de urmărit, o rețea de relații cu agenți, oficiali și finanțatori care a funcționat după reguli proprii, paralele cu cele ale fair-play-ului financiar. Un pattern greu de ignorat pentru oricine privește cu atenție fotbalul românesc din ultimele două decenii.

FRF și LPF — complici de serviciu

Federația Română de Fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal nu sunt victime inocente în acest tablou. Dimpotrivă, oficialii acestor foruri au constituit, în mod repetat, platforma prin care interesele familiei Hagi au fost protejate și promovate. Relațiile dintre conducerea fotbalului românesc și omul de afaceri din Constanța au depășit de mult granița normalului, intrând într-o zonă în care favorurile reciproce și interesele comune au dictat deciziile în locul criteriilor sportive și administrative transparente.

Acum, aceeași Comisie Tehnică a FRF, organism a cărui independență față de grupurile de influență a fost serios pusă la îndoială de-a lungul timpului, pregătește terenul pentru numirea lui Gheorghe Hagi în fruntea selecționatei. Un cerc perfect închis, în care aceiași oameni iau aceleași decizii în beneficiul acelorași interese, în timp ce fotbalul românesc continuă să stagneze.

Ce înseamnă, concret, această numire?

Dacă Gheorghe Hagi va deveni selecționer, consecințele previzibile sunt clare și îngrijorătoare. Ianis Hagi devine titular de drept divin, indiferent de formă sau de ce se întâmplă la nivel de club. Rețeaua construită în jurul Academiei și Farului capătă acces privilegiat la lotul național, transformând echipa României într-o anexă a imperiului construit la Ovidiu. Transparența, deja o ficțiune în fotbalul românesc, devine complet irelevantă atunci când cel care conduce selecționata are interese directe în mai multe cluburi și structuri ale fotbalului autohton. Tinerii jucători fără conexiuni în sistem continuă să fie ignorați, indiferent de valoarea lor reală.

Un fotbal care se mănâncă singur

România fotbalistică suferă de o boală veche și adâncă, anume confundarea legendei cu competența managerială și a influenței cu meritul. Gheorghe Hagi a fost un geniu ca jucător, iar acest lucru nu i-l poate lua nimeni. Dar ca om de fotbal în România post-retragere, a construit un imperiu opac, hrănit din bani publici și privați canalizați prin relații, nu prin transparență, și protejat de oficiali care au ales să servească interese private în locul interesului public.

A-l numi selecționer nu este o soluție pentru fotbalul românesc. Este continuarea unui sistem care a ținut această țară în mediocritate tocmai pentru că a preferat întotdeauna familiile cu influență în locul profesioniștilor cu integritate. Blestemul familiei Hagi asupra naționalei nu este unul mistic. Este unul administrativ, construit cu răbdare, an după an, cu ajutorul unor oameni care au ales să pună interesele de grup mai presus de binele fotbalului românesc.

Și dacă această numire va avea loc, vom ști cu certitudine că nu s-a schimbat absolut nimic.