de Ciprian Demeter
”Educația este cea mai puternică armă pe care o puteți folosi pentru a schimba lumea.” – Nelson Mandela
Într-o țară în care educația ar trebui să fie prioritatea numărul unu, ne trezim în fața unei situații absurde. Elevii de clasa a XII-a se pregătesc să susțină competențele și proba orală la limba română pentru bacalaureat, fără a avea mediile încheiate, situație care este rezultatul direct al politicilor educaționale haotice și al lipsei de viziune a celor care ar trebui să vegheze asupra viitorului tinerei generații.
În contextul actual al sistemului educațional românesc, cuvintele lui Nelson Mandela capătă o rezonanță amară. Ne confruntăm cu o situație fără precedent, în care elevii clasei a XII-a se află în fața unei dileme aparent imposibile: cum să susțină competențele și proba orală la limba română pentru bacalaureat, fără a avea mediile încheiate?
Acest scenariu, demn de un roman absurd, este realitatea crudă cu care se confruntă mii de tineri români. Este rezultatul direct al unui șir de decizii eronate, al lipsei de viziune și al incompetenței celor care ar trebui să fie gardienii educației naționale. Situația actuală nu este doar o criză temporară, ci un simptom al unei probleme sistemice profunde care macină învățământul românesc de ani buni.
În paginile care urmează, vom analiza cauzele acestei situații, impactul său devastator asupra elevilor și a viitorului lor, precum și posibilele soluții pentru ieșirea din acest impas. Este un moment critic care ne obligă să privim în față realitatea dură a ”României Educate” și să ne întrebăm: este aceasta educația pe care o merită copiii noștri?
”Ignoranța costă mai mult decât educația.”– Benjamin Franklin
Sistemul educațional românesc se află într-o criză profundă. Greva profesorilor, care a durat săptămâni întregi, a perturbat grav procesul de învățământ. Acum, ne aflăm în situația absurdă în care elevii trebuie să susțină examene importante fără a avea situația școlară încheiată, o dovadă clară a eșecului ”României Educate”, proiectul fanion al președintelui Klaus Iohannis, care s-a dovedit a fi doar o fațadă goală.
Contextul actual al sistemului educațional românesc este unul marcat de turbulențe și incertitudini. Greva profesorilor, care a paralizat procesul de învățământ timp de săptămâni întregi, a fost doar vârful aisbergului unei crize profunde și de lungă durată, justificată de condițiile precare de muncă și salarizarea inadecvată a cadrelor didactice, și a scos la iveală vulnerabilitățile sistemice ale educației românești, demonstrând că, în ciuda discursurilor grandioase despre importanța educației, realitatea din teren este cu totul alta.
Consecințele acestei greve sunt acum resimțite acut de elevii clasei a XII-a, aflați în situația absurdă de a trebui să susțină examene cruciale pentru viitorul lor, fără a avea situația școlară încheiată. Este ca și cum ai cere unui atlet să participe la Olimpiadă fără a-i permite să se antreneze, o dovadă clară a eșecului proiectului ”România Educată”, lansat cu mare fast de președintele Klaus Iohannis. În loc să aducă reforma promisă și să modernizeze sistemul educațional, acest proiect s-a dovedit a fi doar o înșiruire de vorbe goale, lipsite de substanță și de impact real asupra vieților elevilor și profesorilor.
Ignoranța costurilor reale ale subfinanțării educației, ignoranța nevoilor reale ale sistemului educațional, ignoranța importanței unei planificări coerente – toate acestea ne costă acum mai mult decât ar fi costat o investiție serioasă în educație. Și, din păcate, prețul acestei ignoranțe este plătit de generațiile tinere, al căror viitor este pus sub semnul întrebării.
”Educația este pașaportul nostru pentru viitor, căci mâine aparține celor care se pregătesc pentru el astăzi.” – Malcolm X
Elevii sunt victimele colaterale ale acestui haos administrativ. Ei se află într-o situație de incertitudine totală, neavând nici măcar garanția că vor putea participa la examenul de bacalaureat, căci conform regulamentului, doar elevii care au promovat clasa a XII-a pot susține acest examen. Dar cum pot promova clasa când mediile nu sunt încheiate?
Nu în ultimul rând, există riscul real ca unii elevi să renunțe complet la ideea de a mai susține bacalaureatul. Frustrați și descurajați de haosul din sistem, ei ar putea alege să-și caute alte căi în viață, pierzând astfel oportunități educaționale și profesionale importante, demonstrând clar că, în ciuda retoricii despre importanța educației, sistemul actual eșuează în a oferi elevilor ”pașaportul pentru viitor” despre care vorbea Malcolm X, sistem care, în loc să-i pregătească pentru ziua de mâine, îi lasă dezorientați și vulnerabili în fața provocărilor prezentului.
”Cel mai mare pericol pentru majoritatea dintre noi nu este că țintim prea sus și ratăm, ci că țintim prea jos și reușim.” – Michelangelo
Ministerul Educației, a fost condus de Ligia Deca, care părea complet depășită de situație. În loc să ofere soluții concrete, am asistat la o serie de declarații contradictorii și măsuri provizorii care nu au făcut decât să adâncească confuzia, fiind evident că ”România Educată” a rămas doar un slogan, fără substanță sau implementare reală. Cuvintele lui Michelangelo par să fi fost complet ignorate de autoritățile responsabile cu educația în România. În loc să țintească sus, să aspire la excelență și la o reformă reală a sistemului educațional, ele par să se mulțumească doar cu soluții de avarie și măsuri provizorii.
Ministerul Educației, sub conducerea Ligiei Deca, a dat dovadă de o lipsă acută de leadership și viziune în gestionarea acestei crize. În loc să ofere soluții concrete și un plan clar de acțiune, am asistat la o serie de declarații contradictorii și măsuri improvizate care nu au făcut decât să adâncească confuzia și frustrarea elevilor, părinților și profesorilor.
Lipsa de pregătire pentru scenarii de criză este evidentă. Cum este posibil ca un minister să nu aibă un plan de contingență pentru situații precum o grevă prelungită a profesorilor? Cum este posibil să se ajungă în situația în care elevii sunt puși în fața unor examene cruciale fără a avea situația școlară încheiată?
În loc să aducă schimbările structurale necesare, ”România Educată” a rămas la nivel de slogan și promisiuni goale. Problemele fundamentale ale sistemului – subfinanțarea cronică, birocrația excesivă, curriculumul învechit, lipsa de atractivitate a carierei didactice – au rămas neabordate.
Situația actuală demonstrează clar că acest proiect nu a reușit să creeze un sistem educațional robust, capabil să facă față provocărilor și să se adapteze unor posibile situații de criză. În loc să avem o ”Românie Educată”, ne confruntăm cu o Românie a haosului educațional, în care viitorul elevilor este pus în pericol de incompetența și lipsa de viziune a celor care ar trebui să fie gardienii educației naționale, iar acest eșec nu este doar o problemă de imagine pentru președinte sau pentru guvern, este o tragedie națională care afectează direct viețile a milioane de tineri români și, prin extensie, viitorul întregii țări.
”Educația este cheia care deschide poarta de aur a libertății.” – George Washington Carver
Această criză nu afectează doar prezentul, ci și viitorul. Elevii care nu vor putea susține bacalaureatul la timp riscă să piardă un an întreg din viața lor academică și profesională. Universitățile vor fi nevoite să-și modifice calendarul de admitere, iar piața muncii va resimți lipsa unei noi generații de absolvenți. În fața acestei crize, este important să nu cădem în capcana pesimismului și a resemnării. Există soluții, dar ele necesită curaj, viziune și o schimbare fundamentală de mentalitate la nivelul factorilor de decizie, cum ar fi soluțiile pe termen mediu prin revizuirea și simplificarea procesului de evaluare și notare, implementarea unui sistem digital robust pentru gestionarea situațiilor școlare și crearea unor planuri de contingență clare pentru situații de criză, precum și soluții pe termen lung printr-o reformă profundă a sistemului educațional, bazată pe consultări reale cu toți actorii implicați, elevi, părinți, profesori, experți în educație, creșterea semnificativă a finanțării pentru educație, modernizarea curriculei și a metodelor de predare, creșterea atractivității carierei didactice prin salarii competitive și oportunități de dezvoltare profesională.
Calea de urmat nu este ușoară, dar este necesară. Trebuie să înțelegem că educația nu este doar responsabilitatea Ministerului Educației, ci a întregii societăți. Avem nevoie de o mobilizare națională pentru a salva educația românească și, odată cu ea, viitorul țării noastre, căci doar atunci când vom trata cu adevărat educația ca pe cheia care deschide ușa către libertate și progres, vom putea spera la o veritabilă ”Românie Educată”.
”Educația este arta de a face pe om etic.” – Platon
În fața acestei crize, este crucial să identificăm soluții rapide și eficiente, iar una dintre acestea ar putea fi organizarea unor sesiuni speciale de încheiere a situației școlare, urmate imediat de susținerea competențelor și a probei orale. O altă posibilitate ar fi permiterea participării condiționate la aceste probe, cu obligația încheierii situației școlare până la probele scrise.
”Educația este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învățat în școală.” – Albert Einstein
Proiectul ”România Educată”, lansat cu mare fast de președintele Klaus Iohannis, s-a dovedit a fi un eșec lamentabil, care în loc să aducă reformele promise și să modernizeze sistemul educațional, a generat haos și incertitudine. Este momentul să recunoaștem că avem nevoie de o abordare complet nouă, bazată pe realitățile din teren și nu pe promisiuni deșarte.
”Educația este mișcarea de la întuneric la lumină.” – Allan Bloom
În această perioadă critică, societatea civilă trebuie să-și facă auzită vocea. Părinți, elevi, profesori și experți în educație trebuie să se unească și să ceară măsuri concrete pentru rezolvarea acestei situații, căci doar protestele pașnice, petițiile online și presiunea constantă asupra autorităților pot face diferența.
”Scopul educației ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acționeze și să gândească independent și care, în același timp, să vadă în slujirea comunității realizarea supremă a vieții lor.” – Albert Einstein
Această criză trebuie să fie un moment de reflecție și învățare. Este evident că sistemul educațional românesc are nevoie de o reformă profundă, care să pună accentul pe calitate și nu pe birocrație. Trebuie să regândim întregul proces educațional, de la formarea cadrelor didactice până la metodele de evaluare.
”Educația este cea mai puternică armă care poate fi folosită pentru a schimba lumea.” – Nelson Mandela
Situația actuală este o dovadă clară a eșecului leadership-ului în educație. Președintele Klaus Iohannis și fostul ministru al învățământului, Ligia Deca, poartă o responsabilitate enormă pentru haosul creat. Este timpul ca ei să-și asume greșelile și să facă loc unor oameni competenți, care înțeleg cu adevărat importanța educației pentru viitorul României.
Criza actuală din sistemul educațional românesc nu este doar o problemă administrativă sau politică. Este o criză care afectează fundamentul societății noastre și pune în pericol viitorul întregii națiuni. Nu ne putem permite să rămânem spectatori pasivi în fața acestui dezastru. Fiecare dintre noi – elevi, părinți, profesori, cetățeni – are responsabilitatea și puterea de a contribui la schimbare.
Este momentul să trecem de la indignare la acțiune concretă, să ne unim vocile și eforturile pentru a cere și a implementa o reformă reală a educației în România, să transformăm această criză într-o oportunitate de a reconstrui un sistem educațional modern, eficient și centrat pe nevoile reale ale elevilor și ale societății.
Viitorul României depinde de calitatea educației pe care o oferim tinerilor noștri. Este timpul să facem din educație o prioritate națională nu doar în discurs, ci și în fapte.
Haideți să folosim ”cea mai puternică armă” – educația – pentru a schimba România în bine! Viitorul începe astăzi, cu fiecare dintre noi.
Elevii noștri merită mai mult decât promisiuni deșarte și soluții improvizate. Ei merită un sistem educațional care să le ofere șanse reale de dezvoltare și succes, căci doar așa putem spera la o Românie cu adevărat educată, nu doar în sloganuri, ci în realitate.
În fața acestei crize care lovește direct temelia viitorului nostru ca națiune, să ne amintim cuvintele lui Aristotel: „Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci.”, un adevăr universal care ne reamintește că investiția în educație, deși dificilă și plină de provocări, aduce rezultate care schimbă vieți și societăți întregi. Fiecare tânăr merită șansa de a-și construi viitorul pe o fundație solidă, iar fiecare generație reprezintă o fereastră de oportunitate pentru progresul societății. Astăzi, această fereastră riscă să se închidă, din cauza unui sistem educațional lipsit de viziune și determinare. Dar nu este prea târziu. Schimbarea începe cu recunoașterea eșecurilor, cu acțiuni concrete și curajul de a face din educație o prioritate națională, nu doar o idee în discursuri. Viitorul nostru este în mâinile elevilor de astăzi, iar responsabilitatea noastră este să le dăm uneltele necesare pentru a clădi o lume mai bună. Educația nu poate aștepta, ea este cheia progresului, iar schimbarea trebuie să înceapă acum. România are nevoie de o revoluție a cunoașterii, iar această misiune ne aparține tuturor.
