Când vine vorba de românii de rând, guvernanții găsesc imediat argumente să taie, să înghețe, să amâne. Când vine vorba de pensiile speciale, brusc, totul devine „drept câștigat” și „obligație constituțională”. Decizia e clară: privilegiile rămân, sacrificiile le fac doar românii simpli.
Pensiile speciale sunt simbolul unei caste care se crede mai presus de lege și de popor. În timp ce milioane de pensionari abia supraviețuiesc cu 1.500 de lei pe lună, câteva mii de „aleși” și „apropiați ai sistemului” își încasează liniștiți sumele uriașe, de 10 sau 20 de ori mai mari.
Cei care conduc țara au demonstrat încă o dată că nu au curaj să lovească în privilegiile lor. Au preferat să se ascundă în spatele unor interpretări juridice și a unor decizii trase de păr, în loc să facă dreptate. Pentru omul de rând, austeritate. Pentru speciali, imunitate.
Aceasta nu este doar o nedreptate, ci o insultă directă la adresa românilor care au muncit o viață întreagă. Cât timp pensiile speciale rămân neatinse, România nu va fi nici echitabilă, nici sănătoasă. Va rămâne un stat strâmb, clădit pe privilegii, unde poporul plătește, iar „aleșii” trăiesc ca niște boieri moderni.
