OpiniiPoliticăȘtirile 60m.RO

Atac fără precedent la USR. Un membru important se dezice de partid cu acuzații dure

Dragol Geamăna, un important membru al USR, își anunță plecarea din partid dar aducând acuzații foarte dure:

„La sfârșitul actualului mandat, drumul meu și cel al Uniunii Salvați România se vor despărți.USR nu mai este partidul în care am intrat.Am decis să intru în politică în anul 2016 pentru că m-am săturat de tot jaful acesta pe care îl vedeam și încă îl vedem cu toții în jurul nostru. Am considerat că este cazul să mă implic cu propriile forțe în a face ceva ca să schimbăm lucrurile în bine.În 2016, am aderat la partidul înființat de Nicușor Dan, Uniunea Salvați Bucureștiul, devenit ulterior Uniunea Salvați România. Ceea ce m-a adus tocmai în acest partid a fost faptul că îl cunoșteam pe Nicușor și munca pe care acesta a dus-o pentru protejarea Bucureștiului și ideea că ceea ce urmează să construim este o organizație care va face politică în alt mod decât partidele clasice, care va promova un nou tip de guvernare, respect față de cetățean, transparență în cheltuirea banilor publici, cu oameni integri care dovediseră deja implicare și devotament în cauze civice. Nu mi-am pus atunci problema dacă va fi un partid de dreapta sau de stânga. Era un partid în care erau bineveniți toți cei care erau convinși că Bucureștiul și apoi țara pot fi administrate cu bună credință și cu gândul la binele comun: curățenie pe străzi, transport public care să permită deplasarea rapidă și în condiții de confort, cheltuirea eficientă a banilor publici (achiziția de bunuri și servicii de calitate la prețurile corecte) etc, etc.Am aflat apoi, în timp, că alți colegi voiau și alte lucruri, aveau și alte obiective, din care pe mine unele nu mă interesau, pe altele le consideram nepotrivite, iar cu altele nu eram de acord. Mi-am zis că atâta timp cât continuăm să milităm pentru lucrurile care ne-au adus împreună, celelalte nu sunt chiar atât de importante, le putem dezbate fără să fie necesar să și tranșăm lucrurile definitiv.Apoi s-a ajuns mai departe, când unora dintre colegi ni se transmitea de către alți colegi că nu avem ce să căutăm în USR, că ar fi fost de la început un partid cu idei de stânga, uneori de stânga radicală, că de fapt nici nu sunt idei de stânga, ci doar idei europene. Unii colegi au plecat. Eu am ales să rămân chiar și după plecarea fondatorului USB pentru că am considerat că nu este în regulă să las extrema să ocupe centrul, pentru că am observat că cei mai mulți colegi (chiar și dintre cei cu idei de stânga) nu agreeau de fapt manifestările extreme, ci mai curând dialogul și dezbaterea. Dar uneori aveam impresia că USR se transformase într-o organizație în care era în regulă să fii, atâta timp cât nu îți exprimai ideile politice.M-am ferit cât s-a putut de isterici și am continuat să lucrez pentru ideile pentru care intrasem în USR. Între timp tot auzeam vorbindu-se despre oameni cu “stele pe umăr”, despre oameni care veneau din PNL sau chiar din PSD. Mai întâi membri simpli, în general tineri care stătuseră prin aceste partide câteva luni sau un an pe când aveau 19 sau 20 de ani, pe urmă oameni care avuseseră și ceva funcții. Mai întâi câțiva, pentru că se puteau acorda derogări de la regulile de primire în partid dacă persoana convingea că este dedicată unui mod nou de a face politică, apoi din ce în ce mai mulți pentru că e nevoie de fiecare dintre cei care vor să se implice în lupta cu vechiul mod de a face politică, pentru că în special în rural nu prea ai de unde alege, toți cei care sunt dispuși și au capacitatea să se implice deja au încercat un partid sau mai multe. Iar un partid care vrea să ajungă să guverneze pentru a își impune ideile benefice pentru societate are nevoie de membri. De mulți membri.Luptele politice interne, la început pe bază de idei și proiecte de administrare a filialelor, au devenit din ce în ce mai mult lupte în care contează câte voturi poți aduce, nu neapărat câți oameni poți convinge, membrii ajungând să voteze nu atât oameni și idei cât grupuri.Într-un fel, cât se poate de normal. Pare că este ceea ce se întâmplă în orice organizație care crește. Oamenii se grupează în funcție de criterii diverse și se luptă între ei pentru prestigiu și pentru resurse. Atâta timp cât ideile care stau în spate sunt pozitive, oamenii care ajung să dețină puterea vor lucra pentru acele idei pozitive.Iar de la un moment dat trebuie să începi să faci și politică. Iar politica se face pe voturi.Ca să schimbi lucrurile trebuie să ajungi să ocupi funcții de conducere în partid și în afara partidului. Iar politica se face pe voturi.Pot să îmi explic multe lucruri.Pot să îmi explic cum cineva care este expert în atragere de fonduri europene ajunge să facă afaceri cu statul. Mai ales dacă în acest proces ajută persoane defavorizate.Pot să îmi explic de ce un tânăr inteligent a trecut pe la PSD înainte să ajunga la USR. Pot chiar să înțeleg că deși tatăl său a fost implicat într-un scandal de privatizare nu înseamnă că el nu este sincer când dorește ca societatea românească să fie una mai bună, mai corectă. Pot să înțeleg că, la un moment dat, într-un anumit context, s-a filmat într-o poziție ridicolă într-un video destinat exclusiv prietenilor din partid în fața cărora a devenit astfel mai simpatic.Pot să îmi explic cum un tânăr avocat care a trecut pe la PSD și apoi PNL, ori invers, nu contează, ajunge în USR în 2016, i se cere să nu candideze tocmai din cauza istoriei sale politice, să muncească mai întâi pentru partid ca să demonstreze că este dedicat ideilor USR și nu doar ca să ajungă la un ciolan, iar el ascultă și 4 ani muncește pe brânci pentru partid. Pot să înțeleg de ce se supără și refuză să își retragă candidatura când i se cere încă odată să o facă. Nu ar fi corect de data asta, a demonstrat deja că este dedicat acelorași idei ca și majoritatea din partid.Pot să înțeleg o profesoara universitară tocmai divorțată de fostul soț, deputat PSD și apropiat serviciilor secrete, nu este vina ei că în tinerețe și-a legat viața de o persoană care nu merită aprecierea noastră politică. Greșelile tinereții.Pot înțelege că fiul sau fiica unui fost securist implicat în scandaluri de privatizare sau deturnare de fonduri vrea să schimbe lucrurile în societatea românească după ce și-a făcut studiile în străinătate și a înțeles cum merg lucrurile în occident. Nu putem condamna copiii pentru vinovățiile părinților lor.Pot înțelege că cineva ajunge ministru sau secretar de stat într-un guvern pentru că altcineva îi știa activitatea de succes într-un domeniu și i-a dat un telefon ca să-l cheme la oaste.Pot înțelege și că cineva fără un CV cine știe ce ajunge secretar de stat pentru că a fost recomandat de cineva care îl știa și avea încredere în el, și care tocmai fusese chemat el însuși să facă parte dintr-un guvern.Fiecare dintre acești oameni poate fi simpatic, cu fiecare din ei poți discuta și dezbate idei fără probleme.Pot să înțeleg că nu este ceva suspect ca oamenii care se cunosc: rude, amici, vecini, foști colegi de școală sau serviciu, preteni de familie sau copii ai unor rude, amici, vecini, foști colegi de școală sau serviciu ori prieteni de familie se înscriu și se întâlnesc într-un partid. Pot să înțeleg chiar și că unii oameni, chiar lideri politici își invită în mod expres să devină membri de partid rude, amici, vecini, foști colegi de școală sau serviciu, preteni de familie sau copii ai acestora.Pot înțelege. Ai o Românie de schimbat, iar ca să poți să te înhami la un astfel de efort ai nevoie lângă tine de oameni pe care să te poți baza. De oameni de încredere care să nu se dea la dreapta sau la stânga când ai mai mare nevoie de ei. O să ai nevoie să numești miniștri și secretari de stat, deputați și consilieri generali. Care să sprijine efortul, nu să vină cu idei proprii revoluționare, diferite de ceea ce vrei să implementezi în societate.Și în cine poți să ai încredere dacă nu în oameni deja testați, pe care îi cunoști deja. În cunoștințe și relații. În prietenul din copilărie, în colegul de liceu sau facultate. În colegul cu care ai înființat o trupă rock în adolescență. În fostul coleg de servici sau în fetița acestuia care, iată, a crescut deja mare și a revenit în țară de la studiile din străinatate sau tocmai a plecat dintr-o mare multinațională.Bineînțeles, e vorba tot de oameni competenți. Numai că nu îi selectezi prin concurs, după criterii de meritocrație. Ci după criteriul cel mai solid: în cine poți avea încredere, pe cine te poți baza.Pot să înțeleg fiecare din elementele de mai sus luate separat. Se pot întâmpla. Sunt fapte de viață.Ceea ce îmi este mult mai dificil să înțeleg este când toți acești oameni, care se cunosc sau nu dinainte de a intra în partid, ajung să se regăsescă în interiorul partidului în aceași echipă și luptă cot la cot împotriva acelorași inamici politici interni pe care îi izolează și îi elimină încet, încet din poziții de conducere internă, din poziții eligibile pe liste de candidaturi șamd.De aici, lucrurile s-ar putea să nu mai fie doar lucruri care se întâmplă.S-ar putea ca întâmplările să construiască imaginea unui tablou dezolant, în care un partid construit de la zero, poate de niște oameni fără prea mare experiență politică, poate nu foarte organizați, poate uneori prea haotici, este preluat de niște oameni hotârâți, organizați și cu o agendă foarte clară, chiar dacă neexprimată niciodată în mod public.Am ajuns să fiu într-un partid în care o elită cu un trecut care uneori pare îndoielnic a ajuns la putere prin mijloace discutabile și promovează în același timp ideologii cu care nu sunt de acord. Poate asta este politica, dar în acest caz nu este politica pentru care m-am angajat eu.Ceea ce m-a ținut atât de mult în USR a fost și dorința de a sprijini acei oameni onești și capabili care rămân în continuare în USR și în special pentru Nicușor Dan și candidatura lui la Primăria Municipiului București.Unii ar zice sau chiar zic, că Nicușor merită să fie Primarul Muncipiului București. Cred că este adevărat. Aș reformula un pic: Bucureștiul, și bucureștenii, merită un Primar cum este Nicușor Dan. Cred că are capacitatea de a administra Bucureștiul astfel încât să fie unul dintre puținii Primari de până acum care să rămână în istoria orașului lui Bucur.În același timp, pentru mine personal, a rămâne în USR mai mult timp decât am rămas deja, susținând implicit prin prezența mea și idei pe care le resping și unii oameni de a căror onestitate și capacitate de face schimbări în bine în societatea românească am ajuns să mă îndoiesc, nu ar face altceva decât să mă compromită în primul rând în fața propriilor mei ochi.Dacă voi continua să fac politică, voi rămâne fidel principiilor pentru care am intrat în politică. De aici înainte însă, voi face politică doar într-un partid asumat de dreapta. Iar asta este o decizie pe care o voi lua în curând.”

Cimpoi Adrian

Cimpoi Adrian este absolvent al Universității din București. După o perioadă în care a fost redactor și reporter pentru un post de televiziune, a decis să-și continuie drumul în presa scrisă.
Back to top button