Decizia de a menține controalele la granițele terestre și aeroporturi chiar și după aderarea României la spațiul Schengen ridică semne serioase de întrebare. Cum este posibil ca, după ani de așteptări și promisiuni, românii să fie tratați în continuare ca cetățeni de rang secund? Ori suntem parte deplină a Schengen, ori nu suntem. Această situație ambiguă miroase mai degrabă a umilință mascată decât a integrare reală.
Justificările oficiale, care invocă probleme legate de migrație și securitate, nu fac decât să sublinieze dubla măsură aplicată României. Alte state membre beneficiază de libertatea totală de circulație, în timp ce noi suntem obligați să trecem printr-un „perioadă de probă”. Ce fel de integrare este aceasta, dacă drepturile și libertățile noastre sunt încă limitate?
Mai mult, această situație arată o lipsă crasă de respect față de eforturile făcute de România. Ani întregi de ajustări legislative, investiții în infrastructură și întărirea controalelor la frontiere au fost aparent insuficiente pentru a câștiga încrederea deplină a partenerilor europeni. În schimb, ni se cere să mai așteptăm, fără a ni se oferi o dată clară pentru eliminarea completă a controalelor.
Românii au dreptul să ceară claritate. Este inadmisibil ca, după atâtea sacrificii, să fim tratați în continuare ca membri „provizorii” ai unui club în care ar trebui să fim egali. Dacă Schengen înseamnă libertate de circulație, atunci aceasta trebuie să fie completă și imediată, nu o promisiune vagă pentru un viitor incert
