În plină criză economică și socială provocată de măsurile brutale ale Guvernului condus de Ilie Bolojan, președintele României, Nicușor Dan, pare să fi intrat într-o tăcere totală. De săptămâni bune, șeful statului lipsește din spațiul public, fără nicio reacție la politicile de austeritate care afectează profund milioane de români. Singura „realizare” recentă a Administrației Prezidențiale? Un dulap nou la Cotroceni.
În timp ce salariile bugetarilor sunt înghețate, pensiile sunt impozitate, iar taxele cresc peste noapte, președintele pare să fi abandonat complet rolul de garant al echilibrului și mediator între stat și societate. Fiecare zi de tăcere alimentează frustrarea publică și ridică întrebarea: mai are România un președinte?
Tăcere prezidențială într-o țară care urlă de nemulțumire
Este revoltător să vezi cum oamenii nu mai au bani de medicamente sau de mâncare, în timp ce președintele nu spune nimic, nu critică nimic, nu apără pe nimeni. Parcă ar fi fost ales să stea în vitrină, nu să conducă o țară în vremuri grele.
În tot acest timp, Guvernul Bolojan impune reduceri haotice de personal, închide instituții vitale, externalizează servicii esențiale și pregătește vânzarea unor active strategice. România este împinsă înapoi în epoca sacrificiului colectiv, dar fără nicio consultare democratică reală.
„Dulapul” – metafora unui mandat vid
Lipsa de reacție a lui Nicușor Dan este nu doar o greșeală politică, ci un act de iresponsabilitate. În momentele-cheie, președintele are datoria să iasă în față, să ia poziție. Tăcerea lui este, practic, o complicitate cu politica de austeritate dusă până la extrem de Bolojan și ai lui.
Între timp, nemulțumirea crește, iar protestele spontane încep să apară. Sindicatele anunță o toamnă fierbinte, iar cetățenii așteaptă un semn, orice semn, că mai există cineva la cârma acestei țări.
Până atunci, România are un președinte care tace și un guvern care taie. Iar singura mobilă nouă la Cotroceni e un dulap.
