Alexandru Tănase, după criticile privind retrocedarea clădirii fostului Seminar Teologic către Mitropolia Basarabiei: Habar nu au… Este vorba de atitudinea față de relația cu România

Fostul preşedinte al Curţii Constituţionale din R. Moldova (CCM), Alexandru Tănase, a notat, într-un mesaj postat pe Facebook, că nu l-a surprins prea tare “reacția inadecvată la inițiativa de retrocedare către Mitropolia Basarabiei” a clădirii fostului Seminar Teologic, el menţionând că nu bănuia că “pe malurile Bâcului avem o asemenea concentrație de bibliofili pe metru pătrat”.

“Mare ar fi mirarea dacă majoritatea criticilor acestei decizii au vizitat în ultimii 20 de ani o bibliotecă”, a adăugat Tănase.

Alexandru Tănase a precizat că aceia care “astăzi rup pe ei cămașa de dragul ”salvării patrimoniului național”, habar nu au că această clădire se află într-o degringoladă de zeci de ani, iar fondurile Bibliotecii Naționale păstrate acolo, putrezesc datorită condițiilor improprii de păstrare”.

“Noi în schimb, am investit milioane de euro în utilaje de interceptare pentru milițieni, să ne poată asculta telefoanele mai lejer. Am transformat magazinele de cărți din sate în birturi, iar în bibliotecile sătești poți găsi operele complete ale lui Lenin, precum și nemuritoarele opere în grafie chirilică a lui Lev Barski, Iurie Barjanschi și Petrea Cruceniuc. Acest dezastru, n-am observat să deranjeze prea multă lume. Nu-mi amintesc prea mute voci să fi protestat când guvernul a transmis cu titlu gratuit filialei bisericii ruse din R. Moldova (numită Mitropolie a Moldovei) somptuosul sediu de pe strada str. Bucureşti 119, sau sediul fostei școli profesionale feroviare de pe strada Ismail 46, sau tipografia din Orhei și alte sute de bunuri imobiliare si terenuri pentru construcții din întreaga țară”, a menţionat el.

Retrocedarea clădirii trebuie percepută ca un gest de reparație morală și reabilitare istorică, și nicidecum ca pe o chestiune patrimonială, a subliniat Tănase. “Este un gest întârziat, dar absolut necesar, iar cei care și-au asumat această decizie, merită sprijin dar nu blamul popular”.

“În realitate, subiectul nu este despre soarta acestei clădiri, ci despre atitudinea față de relația cu România. Basarabenii încă nu au ieșit din paradigma „karandașului lui Sangheli”. Ei acceptă ca România să investească milioane în școli și grădinițe, să ofere mii de burse de studii gratuite anual, să le livreze gaze și curent electric sub prețul de piață, sau să le doneze lemne de foc. Dar, atunci când pot să aloce un contract substanțial, îl dau ruşilor de la «Силовые машины». Când s-a anunțat despre intenția de a retroceda un imobil celor cărora le-a aparținut de drept – pe toți i-a apucat grija de biblioteci. Vorba regretatului Constantin Tănase „…asta da tovărăşie!”, a mai scris el.

Mesajul integral al lui Alexandru Tănase

““Bibliofilii” moldoveni și “karandașul lui Sangheli”

Trebuie să recunosc că nu m-a surprins prea tare reacția inadecvată la inițiativa de retrocedare către Mitropolia Basarabiei a clădirii de pe strada 31 August 1989 numărul 78. Adevărul este că nu bănuiam că pe malurile Bâcului avem o asemenea concentrație de bibliofili pe metru pătrat. Mare ar fi mirarea dacă majoritatea criticilor acestei decizii au vizitat în ultimii 20 de ani o bibliotecă, sau dacă cunoșteau până mai ieri, că în edificiul de pe strada 31 August 1989, în afară de Berăria „Draft” se mai află și o parte a Bibliotecii Naționale. Cei care astăzi rup pe ei cămașa de dragul ”salvării patrimoniului național”, habar nu au că această clădire se află într-o degringoladă de zeci de ani, iar fondurile Bibliotecii Naționale păstrate acolo, putrezesc datorită condițiilor improprii de păstrare. Regretatul Alexe Rău a bătut ani în șir coridoarele guvernamentale cerșind fonduri, pentru a salva aceste edificii de la degradare.

Nu-mi amintesc vreo dezbatere publică, unde s-ar fi pus problema subfinanțării cronice a sistemul bibliotecilor din Moldova, care este de 100 de ori mai mică decât cea a sistemului represiv a statului. Nu cred că pe cineva din vocalii „bibliofilii” îi deranjează că salariul unui bibliotecar in Moldova este de trei ori mai mic de cat salariul unui chelner de la berăria de la parter. Nici faptul că Romania, este singura, care de-a lungul anilor, a făcut donații consistente de carte către bibliotecile din Moldova.

Câțiva ani în urmă, am avut o lecție publică la Biblioteca Națională din Vilnius și am rămas uimit să văd cum arată. Aceasta a fost construită după un proiect asemănător cu cel din Chișinău. După restabilirea independenței, guvernul lituanian a investit peste 10 milioane de Euro si a transformat-o într-un centru cultural multifuncțional modern, cu săli de lectură, săli de conferințe, centru educaționale pentru copii etc. La alt pol cultural, în Tadjikistan, guvernul la fel a investit zeci de milioane, construind o excelentă biblioteca polivalentă moderna.

Noi în schimb, am investit milioane de euro în utilaje de interceptare pentru milițieni, să ne poată asculta telefoanele mai lejer. Am transformat magazinele de cărți din sate în birturi, iar în bibliotecile sătești poți găsi operele complete ale lui Lenin, precum și nemuritoarele opere în grafie chirilică a lui Lev Barski, Iurie Barjanschi și Petrea Cruceniuc. Acest dezastru, n-am observat să deranjeze prea multă lume.

Nu-mi amintesc prea mute voci să fi protestat când guvernul a transmis cu titlu gratuit filialei bisericii ruse din R. Moldova (numită Mitropolie a Moldovei) somptuosul sediu de pe strada str. Bucureşti 119, sau sediul fostei școli profesionale feroviare de pe strada Ismail 46, sau tipografia din Orhei și alte sute de bunuri imobiliare si terenuri pentru construcții din întreaga țară.

Câțiva ani în urmă, cetățeanul Nicolae Cantarean a dăruit Catedrala „Înălțarea Domnului” de pe strada Grigore Ureche 58 din Chișinău (introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură din municipiul Chișinău), cetățeanului rus Vladimir Gundeaev (care astăzi instigă la ură și război). Vorba moldoveanului „aici îi tăt normal!” Însă, cum s-a pus problema retrocedării unui singur bun (!), luat cu japca de sovietici de la o entitate românească – au sărit toți ca arși. N-au contat deloc asigurările date de Patriarhia Română, că va repara imobilul și va păstra profilul public al acestuia! La fel cum nu a contat faptul că in ultimii ani, guvernul României a investit milioane de euro pentru a salva de la degradare totală, clădirile Muzeului Național de arte din Chișinău și a Sălii cu orgă.

În realitate, subiectul nu este despre soarta acestei clădiri, ci despre atitudinea față de relația cu România. Basarabenii încă nu au ieșit din paradigma „karandașului lui Sangheli”. Ei acceptă ca România să investească milioane în școli și grădinițe, să ofere mii de burse de studii gratuite anual, să le livreze gaze și curent electric sub prețul de piață, sau să le doneze lemne de foc. Dar, atunci când pot sa aloce un contract substanțial, îl dau rușilor de la «Силовые машины». Când s-a anunțat despre intenția de a retroceda un imobil celor cărora le-a aparținut de drept – pe toți i-a apucat grija de biblioteci. Vorba regretatului Constantin Tănase „…asta da tovărăşie!”

Înainte de a contesta intenția guvernării în această problemă, cred ca ar trebui lămurit încă un aspect. Retrocedare – înseamnă a da cuiva înapoi un drept sau un bun, pe care acesta îl cedase mai înainte.

Cum au ajuns aceste imobile în proprietatea statului sovietic?

După ocupația Basarabiei, URSS nu a adoptat o lege speciala de naționalizare (așa cum s-a procedat de exemplu in Romania, Ungaria etc). Schema era simpla – foști proprietari erau împușcați sau deportați in Siberia, unii s-a refugiat peste Prut, iar bunurile acestora erau trecute în proprietatea statului cu titlu de bunuri abandonate (бесхозное имущество).

Astfel, când au venit rușii in 1940, mai apoi in 1944, o parte a clerului românesc a fost exterminat in gropile de var și în beciurile securității, alții au fost deportați in Siberia, iar cei mai fericiți au reușit să se refugieze în România. În acest mod, clădirile ce aparțineau cu drept de proprietate Patriarhiei Romane, au ajuns să fie (бесхозное имущество) și trecute in registre ca proprietate de stat.

În cazul de față, retrocedarea unei singure clădiri (din zecile care au fost acaparate abuziv), trebuie percepută ca un gest de reparație morală și reabilitare istorică, și nicidecum ca pe o chestiune patrimonială. Este un gest întârziat, dar absolut necesar, iar cei care și-au asumat această decizie, merită sprijin dar nu blamul popular.

Cât ține de clădirea propriu zisă, eu cred ca după retrocedare, ea va rămâne a fi una publică, va fi salvată de la degradare, va fi renovată la fel de frumos ca si Muzeul Național de Arte, fiind redată Chișinăului, in toată splendoarea sa.

Bineînțeles, berăria de la parter ar pute să dispară. Aceasta ar fi singura pagubă.

Notă: În poză este Biblioteca Națională din Tajikistan, contruită după încheirea războiului civil”.

Clădirea fostului Seminar Teologic din Chișinău, care a fost naționalizată în perioada sovietică, și în care în prezent se află blocul doi al Bibliotecii Naționale a R. Moldova, ar urma să fie transmisă, cu titlu gratuit, din proprietatea publică a statului în proprietatea Mitropoliei Basarabiei, din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fără drept de înstrăinare. Un proiect de lege în acest sens a fost înregistrat în Parlament, la 6 martie, de un grup de deputați PAS.

Reprezentanții Bibliotecii Naționale au reacţionat afirmând că „instituția nu este gata de schimbările care trebuie să intervină” și că deocamdată nu are „alt spațiu pentru reamplasarea colecției” din blocul doi al bibliotecii.

Asociația Bibliotecarilor din R. Moldova au inițiat o petiție în sprijinul Bibliotecii Naționale. Potrivit bibliotecarilor, în această clădire se află nucleul de patrimoniu al Bibliotecii Naționale, zestrea spirituală a locuitorilor R. Moldova: colecția de carte veche și rară – peste 33 500 volume; colecția de arte și hărți –  peste 216 000 unități de păstrare; Audiovideoteca – 110 000 unități de păstrare; colecția de specialitate și Centru Național de Formare Continuă  în Biblioteconomie și Știința Informării unde începând cu anul 2017 au fort instruiți peste 10 500 de specialiști.

„Această decizie, dacă va fi realizată în practică, va distruge Biblioteca Națională a Republicii Moldova. Aceasta nu are cum să reziste acestei lovituri. Blocul principal proiectat pentru 1 000 000 de volume geme sub  greutatea  celor peste 2 500 000 de volume și trebuie urgent de adus în corespundere cu parametrii planificați”, se mai menționează în textul petiției.

Mitropolia Basarabiei a precizat însă, într-un comunicat de presă, că dacă i se va oferi blocul doi al Bibliotecii Naționale al R. Moldova nu intenționează să-i schimbe destinația și se angajează să suporte toate costurile pentru restaurarea monumentului istoric.

Mitropolia mai afirmă că Biblioteca Națională va putea folosi în continuare spațiile aflate în prezent la dispoziția ei. Restul spațiilor vor fi utilizate pentru depozitarea fondului de carte al Mitropoliei Basarabiei, pe care instituția spune că le va transmite în gestiunea Bibliotecii Naționale, pe bază de Acord de parteneriat, conform legii.