După o experiență de viață pe care unii n-ar putea să o aibă nici dacă ar fi trăit zece vieți, m-am gândit că nimic nu mă mai poate surprinde. Și totuși, aproape zilnic sunt surprins de inepțiile PSDNL sau PNLSD, că nici nu mai stiu exact. Mai bine ar fuziona și ar lua una dintre denumirile anterior menționate.
Două partide cu ideologii antagonice, două partide care teoretic se urăsc de moarte, și-au dat mâna, chipurile, pentru binele românilor și pentru ieșirea din criză. De fapt, lucrurile stau exact invers. Poate mulți am fost manipulați, dar ne-am deșteptat. Doar pe hârtie sunt partide cu ideologii clare, diferite, practic sunt unite pentru același scop: interesele personale ale unor găști. Iar ieșirea din criză pe care tot o propovăduiesc, de fapt înseamnă intrarea în adevărata criză, poate puțin vizibilă la început.
Frica de alegeri anticipate, dar și frica pseudopresedintelui Klaus Iohannis de a nu fi suspendat, apoi demis, au făcut ca povestea de iubire dintre ciuma roșie și lepra galbenă să iasă la suprafață. Chiar Iohannis, cât este el de mutulică, este foarte vocal în spatele ușilor închise. Bine, întâlnirile durează câteva zile pentru a putea avea timp să rostească trei fraze.
Iohannis se află acum la 10% încredere în sondajele de opinie. Vă dați seama ce umilitor? Umilința ar fi maximă dacă ar fi plecat de la Cotroceni pe ușa din dos. Am tot sperat că nu își va duce acest al doilea mandat până la scadență.
Spuneam că am avut convingerea că nimic nu mă mai poate surprinde. După afirmațiile unor genii ale politicii românești, cum ar fi: Raluca Turcan, Alina Gorghiu, Rareș Bogdan sau Superman Cîțu, am zis că până aici a fost. Dar de unde? Am înțeles de ce se spune că doar două lucruri sunt infinite: Universul și prostia umană. Mai este o expresie care îmi vine acum în minte amintind de celebrele personaje de mai sus: Necazurile sunt ca hârtia igienică, tragi de una și vin toate!
O mai țineți minte pe Ralucuta? „Omul să aibă garanția că nu se culcă sănătos și se trezește mort”. Că se trezește, chiar și mort, este bine, dar ce facem dacă nu se mai trezește? Nu este asta caz de Bălăceanca? Eu nu înțeleg o chestiune. Dacă interesele mari de partid și din spatele partidului au cocoțat-o și au menținut-o pe Ralucuta noastră în posturi cheie, de ce o mai scoateți și în față? Poate vreți să o faceți de rușine.
Bancurile cu Alinuța cred că au fost inventate după Alina Gorghiu. Ce răspunde aceasta unui comentariu de pe facebook în care cineva întrebă despre posibilele efecte adverse ale vaccinului. Alinuta raspunde cu o promptitudine demnă de invidiat: „Dacă mori, o faci pentru tine, pentru sănătatea ta, nu pentru alţii”. Pai, nu e așa? Să nu radeți, are dreptate, dacă muriți, muriți pentru sănătatea voastră. Când vine preotul și face slujba începe să cânte: ” A murit săracul, dar a murit pentru sănătatea lui” Amin.
Bogdănel, zis și Rareș, este el însuși o glumă a politicii românești. I-ați văzut ochii tulburi și fața tumefiată? Zici că e James Bond când avea Covid. Contează pentru el binele românilor, cum contează pentru mine cine este prim ministru în Eritreea.
Ei, cu Cîțu situația e mai specială. Stau și mă întreb dacă Arta Războiului este scrisă de Sun-Tzu sau de Cî-Tzu. A fost un luptător în adevăratul sens al cuvântului. Nu, nu sunt ironic, nu ați văzut cum a luptat pentru fotoliul de prim ministru? Poxipol are poza lui pe tupul de lipici. Ne-a spus foarte clar cât de bine trăim, trăim din ce în ce mai bine. Cred că se referea la cei care au plecat din țară. Ia deschideți DEX-ul și căutați „trai bun”, gășiți poza lui atașată.
De Iohannis dacă vorbim, nu ne ajung 3 luni și tot nu epuizăm subiectul. Doar îmi aduc aminte cum a reușit să obțină cel mai elocvent exemplu de oximoron în limba română: „La noi sunt foarte mulți români care s-au vaccinat! E păcăt că sunt așa puțini!”. Nu avem noi capacitatea de a înțelege profunzimea acestor vorbe care „ne doare”.
Revenind mai aproape de zilele noastre, sistemul de prim miniștri prin rotație este unic în Univers, nu în Europa sau pe Terra. Vă dați seama la ce au apelat pentru a nu-și pierde cașcavalul? Sunt curios ce s-ar fi întâmplat daca după un an jumătate, primul prim ministru „rotat” nu ar fi plecat. Mai am o întrebare: cum au ajuns la un program de guvernare comun? Și dacă tot au un program de guvernare comun, de ce mai era nevoie de rotație? Desigur, toate acestea pentru binele românilor. Oricum, stau și mă întreb daca nu ar mai trebui adăugat încă un efect advers la vaccinul contra Covidului: tulburare comportamentală care duce la rotația prim miniștrilor.
Aș fi vrut să închei acest editorial, dar nu mă lasă Marcelică , coadă de furnică. Cum care Marcel? Ciolanu, pardon, Ciolacu. Ce a declarat acest Robin Hood al politicii românești? „ De când am venit premier este un dezastru național, este o apocalipsă!”
Gura păcătosului, adevăr grăiește! A fost sabotat de propria-i ființă.
În psihologie se numește act ratat, adică mijlocul prin care inconștientul reușește să dezvăluie dorințele care sunt depuse în el. Actele ratate sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de alunecări în vorbire sau memorie, erori care nu pot fi explicate de persoana care le-a comis, deoarece de multe ori persoana nu este conștientă de ceea ce s-a întâmplat și nu poate găși un motiv logic pentru a explica de ce și cum s-a întâmplat.
Va urma! Cum spuneam, prostia este infinită!
