AFP: Europa, un colos cu picioare de hârtie? Putin și Trump jubilează: reînarmarea reprezintă o problemă operaţională dificilă 

Majorarea bugetelor de apărare în Europa pentru a contrabalansa o dezangajare americană ridică probleme de finanţare şi de capacităţi de producţie, dar şi de coordonare a mijloacelor militare, notează AFP într-un comentariu difuzat luni.

Preşedintele francez Emmanuel Macron a vorbit despre un obiectiv ‘în jurul a 3-3,5% din PIB’ pentru cheltuielile militare, în timp ce omologul său american Donald Trump le cere europenilor să dedice un procent de 5%.

În 2024, bugetele de apărare ale celor 30 de state europene membre NATO (exceptând Turcia) au depăşit 450 miliarde de dolari, adică 2% din PIB, potrivit Alianţei.

În prezent, 21 dintre ele respectă acest prag minim stabilit de NATO, însă doar patru depăşesc 3% (Estonia, Letonia, Polonia şi Grecia).

Londra îşi propune să aloce 2,5% din PIB în 2027 – faţă de 2,3% actualmente -, o sumă care poate acoperi anumite deficite de capacitate, dar nu poate schimba formatul armatelor britanice.

În Germania, ‘fiecare punct procentual suplimentar cheltuit ar echivala cu 43 miliarde de euro pe an. Vorbim de sume enorme’, a amintit cancelarul Olaf Scholz, aflat la final de mandat.

Dacă europenii ar aloca 4% din PIB pentru apărare, aceasta ar reprezenta jumătate din PIB al Rusiei, a calculat Timothy Garton Ash, profesor de studii strategice la Universitatea Oxford.

Cu trei zile înaintea unui summit UE, Macron a propus mobilizarea de fonduri comunitare existente şi recurgerea la ‘finanţări inovatoare’, precum ‘împrumuturi comune’ europene sau folosirea Mecanismului european de stabilitate, care permite ajutorarea unui stat membru în mare dificultate financiară.

‘Ne trebuie, fără îndoială, într-o primă fază, 200 miliarde de euro pentru a putea investi’, a spus el.

În ce o priveşte, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a indicat că va propune o flexibilizare a regulilor bugetare ale UE pentru investiţiile în apărare.

Dimensionată după Războiul Rece pentru nevoi limitate, industria de apărare din Europa a crescut anumite producţii, precum cele de muniţii, dar fără a intra în ‘economia de război’ dorită de Macron, în lipsa unei schimbări de scară a comenzilor.

Potrivit lui Fabian Hoffmann, expert la Universitatea din Oslo, fabricantul european MBDA produce ‘mai puţin de 50’ de rachete de croazieră Scalp/Storm Shadow pe an, comparativ cu ‘circa 700’ de JASSM americane şi 1.200 de rachete de croazieră ruseşti.

Dacă bugetele vor creşte, Timothy Ash consideră ‘inevitabil’ ca, măcar ‘pe termen scurt’, europenii să cumpere de la americani, cât timp îşi întăresc propriile capacităţi de producţie.

‘Instrumentul industrial european permite creşterea în putere’, numeroase lanţuri fiind departe de producţia lor maximă, consideră, în schimb, economistul Renaud Bellais. ‘Dacă vom trece la 3% din PIB, în orice caz, aceasta se va întinde pe 2 sau 3 ani’, permiţându-le industriilor să se pregătească.

Achiziţia din SUA nu garantează însă livrări mai rapide

Industriile americane au ‘deja capacităţile de producţie la saturaţie’ şi sunt confruntate cu dificultăţi de recrutare, spre deosebire de industriile din Turcia şi Coreea de Sud, aminteşte economistul.

Pentru a produce ‘repede şi în masă’, Ministerul francez al Armatelor se gândeşte la a implica lanţurile industriale civile, mai ales industria auto, pentru a fabrica, spre exemplu, mii de drone în câteva luni.

Europenii rămân dependenţi de Statele Unite pentru anumite capacităţi-cheie pentru a căror dezvoltare ar avea nevoie de ani de zile, precum mijloace de lovituri de precizie, de informaţii sau sisteme de comandă şi control.

Cu aproape 2 milioane de militari, ‘pe hârtie’ Europa dispune de mijloace ‘mai mult decât suficiente pentru a descuraja Rusia’, consideră Max Bergmann, expert la think tank-ul american CSIS. Însă, în realitate, nu este suficient să însumezi armatele naţionale pentru a crea o forţă coerentă, iar ‘armatele europene sunt mult inferioare sumei părţilor lor’, explică el.

Bergman deplânge dublările de materiale şi o lipsă de coordonare. Dincolo de bugete suplimentare, vor fi necesare ‘reforme interne masive pentru a garanta că europenii vor putea lupta împreună’, mai spune expertul de la CSIS.

‘Anumiţi lideri europeni cred că banii şi echipamentele de unele singure vor permite înlocuirea Statelor Unite’, adaugă Christian Molling, de la institutul german DGAP.

Dar aceasta ignoră rolul Washingtonului ca lider şi integrator în cadrul NATO. Fără acest leadership politic şi militar, ‘mai multe arme nu le vor fi suficiente’ europenilor pentru apărare, mai afirmă expertul citat de AFP.