„Afacerea cărbunelui” de la Iași și legăturile cu Rusia: Mihai Chirica, cel mai corupt primar din țară
Iașul se află în centrul unuia dintre cele mai controversate contracte de achiziție publică din ultimii ani, un contract care în loc să asigure liniștea termică a orașului a generat un conflict juridic internațional, verificări ale procurorilor și o posibilă gaură bugetară de proporții. Achiziția de cărbune din 2022, realizată de Primăria Iași cu firma elvețiană Vitol SA, a devenit un caz simbol pentru modul în care administrația locală tratează banul public: fără explicații clare, fără asumare și cu o notă de plată care riscă să ajungă pe masa contribuabililor.
Contractul a fost semnat într-un context tensionat, marcat de criza energetică și de creșterea explozivă a prețurilor. Primăria Iași a contractat 154.000 de tone de cărbune, destinate CET-ului care asigură încălzirea orașului. Potrivit informațiilor apărute în presa economică și confirmate indirect de documentele din instanță, municipalitatea a utilizat efectiv aproximativ 85.100 de tone, diferența de aproape 69.000 de tone devenind miezul unui conflict financiar major.
Vitol susține că Primăria nu și-a respectat obligațiile contractuale privind preluarea și plata cantității stabilite, motiv pentru care a deschis o acțiune în instanță la Londra, acolo unde contractul este guvernat de legea engleză. Compania elvețiană solicită despăgubiri estimate la peste 24,8 milioane de lire sterline, o sumă care se apropie de 30 de milioane de euro și care include diferențe de preț, penalități și costuri asociate. Pe scurt, Vitol afirmă că Iașul a comandat cărbune la un preț ridicat, a preluat doar ce i-a convenit și a abandonat restul atunci când condițiile pieței s-au schimbat.
În paralel cu acest litigiu internațional, Direcția Națională Anticorupție a solicitat documente și a făcut verificări privind modul în care a fost derulată achiziția de cărbune pentru sezonul 2022–2023. Au fost vizate actele Primăriei și ale entităților subordonate implicate în proces, inclusiv CET-ul. Oficial, nu există o trimitere în judecată și nici o concluzie publică a procurorilor, însă simplul fapt că DNA a intrat pe fir arată că această achiziție nu mai poate fi prezentată drept o simplă neînțelegere comercială.
În fața riscului financiar uriaș, Primăria Iași a început să contracteze servicii de asistență juridică pentru procesul de la Londra, apelând la avocați specializați în litigii comerciale internaționale. Costurile acestor servicii sunt suportate, evident, din bani publici. Astfel, orașul plătește deja pentru a se apăra într-un proces născut dintr-un contract pe care tot administrația locală l-a semnat.
Situația devine și mai gravă în contextul în care presa locală a relatat că municipalitatea ar fi pierdut, prin neprezentare, un proces în instanțele din România, într-un dosar în care chiar Primăria ar fi cerut de la Vitol suma de 16,5 milioane de dolari. Dacă această informație se confirmă procedural, ea conturează imaginea unei administrații care tratează litigiile de milioane ca pe o formalitate opțională.
În tot acest timp, primarul Mihai Chirica evită asumarea politică a contractului, deși semnătura administrației pe documente este certă, iar efectele financiare nu pot fi negate. Nu există explicații clare despre cine a negociat clauzele, cine a decis oprirea preluării cărbunelui, cine a evaluat riscurile juridice și, mai ales, cine va răspunde dacă Iașul va fi obligat să plătească zeci de milioane de euro despăgubiri.
Vitol a fost al zecelea cel mai mare cumpărător de produse petroliere rafinate din Rusia într-o perioadă recentă de export. Conform unui raport bazat pe datele vamale rusești analizate de Financial Times, Vitol — cu sediile principale în Londra și Geneva — s-a situat pe locul 10 în topul cumpărătorilor de produse petroliere rafinate rusești, transportând circa 600.000 de tone de petrol rafinat în valoare de aproximativ 400 de milioane de dolari într-o perioadă de patru luni din 2023. Același raport precizează că Vitol și compania Gunvor au confirmat că achiziționau în mod regulat astfel de produse, deși au contestat exactitatea volumelor raportate. Tranzacționarea produselor petroliere rusești nu era interzisă de sancțiunile occidentale în acea perioadă, deși se aplica un plafon de preț impus de G7 pentru a limita veniturile Moscovei din aceste vânzări.
Cazul Vitol nu mai este demult doar o dispută contractuală. Este un test despre cum funcționează administrația locală atunci când deciziile greșite se transformă în note de plată reale. Dacă instanța de la Londra va da câștig de cauză companiei elvețiene, pierderea nu va fi una abstractă, ci va fi achitată din bugetul orașului. Iar în lipsa unor răspunsuri clare, rămâne senzația familiară că, în România, contractele se semnează ușor, dar responsabilitatea dispare exact când costurile devin reale.
