Adrian Toni Neacșu a devenit avocatul mafiei: Toți judecătorii care au semnat pentru protest vor fi recuzați

Justiția română intră într-o zonă periculoasă, în care libertatea de exprimare a magistraților este transformată în motiv de eliminare din dosare. Adrian Toni Neacșu, noul avocat al mafiei anunță cu urale: toți judecătorii care au semnat protestul vor fi recuzați.

Într-o ieșire publică ce a stârnit controverse majore în mediul juridic, avocatul și fostul membru al Consiliului Superior al Magistraturii, Adrian Toni Neacșu, a afirmat că toți judecătorii care au semnat documentul de protest apărut după dezvăluirile Recorder vor deveni automat vulnerabili la recuzare. Declarația nu este una neutră sau teoretică, ci anunță explicit o strategie de blocaj procedural cu impact asupra a mii de dosare aflate pe rol .

De la fost garant al independenței justiției, la avocat al sabotajului procedural

Poziția exprimată de Neacșu este cu atât mai gravă cu cât vine din partea unui fost membru CSM – instituția care ar trebui să apere independența magistraților, nu să indice metode de intimidare sau neutralizare a lor.

În esență, mesajul transmis este simplu și periculos: dacă un judecător îndrăznește să semneze un protest sau să susțină public nevoia de curățare a sistemului, poate fi eliminat din orice dosar sensibil prin recuzare.

Argumentația lui Neacșu merge până la a susține că judecătorii care au luat act de posibile abateri și nu le-au denunțat ar fi deja compromiși din punct de vedere al imparțialității. O logică forțată, care ignoră deliberat cadrul legal și jurisprudența existentă, dar care oferă un pretext ideal pentru șicanare procedurală .

Recuzarea – din excepție legală, în armă politică

În drept, recuzarea este un instrument strict, aplicabil punctual, pe criterii clare și obiective. Transformarea ei într-un mecanism automat, colectiv, aplicat pe baza unei semnături sau a unei opinii publice, ar duce la paralizarea completă a actului de justiție.

Efectele ar fi devastatoare:

• amânări în lanț ale proceselor,
• rejudecări,
• blocaje deliberate în dosare sensibile,
• presiune directă asupra magistraților care ar mai îndrăzni să vorbească.

Nu mai vorbim despre justiție, ci despre răzbunare procedurală, ambalată într-un discurs pseudo-juridic.

Mesajul real transmis magistraților: tăceți sau veți fi eliminați

Dincolo de aspectul tehnic, declarațiile lui Neacșu transmit un mesaj clar către sistem: cine iese din rând va fi sancționat.

Este o formă de intimidare simbolică, venită nu din zona politicului, ci chiar din interiorul breslei juridice. Un avertisment că magistrații trebuie să rămână tăcuți, docili și izolați, indiferent de ceea ce văd sau știu.

În acest context, nu mai vorbim despre apărarea statului de drept, ci despre conservarea unui sistem închis, în care orice tentativă de reformă este rapid neutralizată prin proceduri și tertipuri legale.

Cui folosește această strategie?

Cu siguranță, nu cetățeanului. Nu justițiabilului care așteaptă ani de zile o soluție. Nu ideii de dreptate.

Strategia recuzărilor în masă avantajează:

• rețelele de influență din justiție,
• inculpații cu resurse și avocați agresivi,
• grupurile interesate să tragă de timp până la prescripție.

În acest peisaj, Adrian Toni Neacșu nu mai apare ca un analist sau jurist echilibrat, ci ca un avocat al sistemului care se apără singur, folosind procedura ca scut împotriva oricărei tentative de curățare internă.

O justiție redusă la tăcere nu mai este justiție

Când judecătorii sunt avertizați că o semnătură îi poate scoate din profesie, justiția încetează să mai fie independentă. Devine un mecanism de autoapărare al unui sistem capturat, în care curajul profesional este pedepsit, iar tăcerea este răsplătită. Declarațiile lui Adrian Toni Neacșu nu apără legea. Apără un sistem care se teme de lumină.