Acuzat de corupție și intervenții în dosare, șeful DNA Marius Voineag este menținut în funcție de sistem
Șeful Direcției Naționale Anticorupție, Marius Ionuț Voineag, rămâne în funcție în plin scandal public, după ce o serie de acuzații grave – lansate în spațiul public și amplificate de investigații jurnalistice, au determinat Consiliul Superior al Magistraturii să trimită cazul la Inspecția Judiciară pentru verificări. Deși miza este una instituțională majoră, reacția sistemului rămâne, până acum, una tipic birocratică: „se fac verificări”, fără o clarificare rapidă, fără un termen public și fără consecințe imediate de responsabilitate.
Secția pentru procurori a CSM a decis sesizarea Inspecției Judiciare în legătură cu aspectele semnalate în documentarul Recorder „Justiție capturată”, unde Voineag este prezentat ca fiind acuzat că ar fi pretins „controlul asupra dosarelor” instrumentate de subordonați. O decizie similară de sesizare a IJ a fost anunțată și de Secția pentru judecători a CSM, pe fondul ecoului public al materialului.
În paralel, Recorder a publicat și anterior acuzații venite „din interior”, bazate pe un document al Inspecției Judiciare consultat de jurnaliști, în care un procuror reclamă imixtiuni, îndepărtarea din anchete și relații de prietenie ale conducerii cu persoane cercetate în dosare sensibile. Sunt acuzații care, dacă se confirmă, lovesc direct în însăși rațiunea de a exista a DNA: independența procurorilor de caz și combaterea corupției fără „liste” și „protecții”.
Cu toate acestea, Voineag este în continuare prezentat oficial drept procuror-șef al DNA, fără o măsură publică de retragere, delegare sau suspendare pe durata verificărilor. Iar aici apare problema politică și de credibilitate: un sistem care pretinde că apără integritatea instituțiilor pare să funcționeze după reflexul „întâi apărăm funcția, apoi vedem ce iese”.
Voineag a fost numit în funcție pe 30 martie 2023, pentru un mandat de 3 ani, prin decret prezidențial, ceea ce face cu atât mai sensibilă discuția despre responsabilitate și standarde la vârful anticorupției. Într-o reacție publică, ministrul Justiției a cerut ca acuzațiile din documentarul Recorder să fie lămurite și verificările IJ să fie făcute „fără întârziere”, tocmai pentru a evita o eroziune suplimentară a încrederii.
Până la concluziile Inspecției Judiciare, acuzațiile rămân acuzații, nu verdicte. Dar faptul că, în fața unor suspiciuni de această greutate, răspunsul instituțional se reduce la proceduri lente și formule standard este exact tipul de combustibil care întreține percepția de „sistem”: protecție prin tăcere, amânare și ambiguitate. Într-o țară în care încrederea în justiție se reconstruiește greu și se pierde repede, menținerea șefului DNA în centrul controversei, fără explicații ferme și transparență, riscă să transforme anticorupția într-un nou capitol de management al imaginii, nu de aplicare a legii.
