de Ciprian Demeter
De peste două milenii, creștinii din întreaga lume marchează și celebrează evenimentul central al credinței lor: învierea Domnului Isus Hristos.
Această sărbătoare nu doar că reprezintă un punct culminant în calendarul creștin, ci și o fundamentare a credinței, susținută de dovezi istorice și spirituale care au traversat secolele. În acest context, este esențial să ne întoarcem la originile acestei sărbători, să reflectăm asupra semnificației sale în lumina învățăturilor și interpretărilor care au marcat gândirea creștină și să subliniem un punct de vedere unanim acceptat: moartea lui Isus Hristos a fost un eveniment istoric real. Această afirmație nu este doar o dogmă religioasă, ci este confirmată și de surse istorice externe și de înregistrările timpurii ale creștinismului. Astfel, ideea că Hristos a fost crucificat și a murit pe cruce nu este doar o părere religioasă, ci este un fapt istoric bine atestat.
În același timp, creștinismul nu se oprește la moartea lui Hristos, ci își găsește esența în învierea Sa din morți. Această învățătură fundamentală a fost transmisă din generație în generație și este susținută de mărturiile scrise ale primilor creștini, precum și de interpretările ulterioare ale teologilor și învățătorilor creștini. De exemplu, în ”Dicționarul Noului Testament” din 1995, este subliniată realitatea învierii lui Hristos și modul în care El s-a arătat ucenicilor și femeilor mironosițe, consolidând astfel credința lor.
Un alt aspect important al învierii este legat de trupul în care Hristos a înviat. Conform tradiției creștine, acesta este același trup care a fost răstignit pe cruce la Ierusalim, ceea ce subliniază caracterul fizic al învierii și respinge orice interpretare care ar putea diminua sau nega realitatea trupească a acestui eveniment miraculos.
Totuși, o întrebare firească se ridică: de ce Hristos nu s-a arătat mulțimilor după învierea Sa? Sfântul Ioan Gură de Aur ne oferă o interpretare profundă, sugerând că lipsa unei astfel de manifestări a fost motivată de neîncrederea multora. Aceasta este ilustrată prin exemplul învierii lui Lazăr, care, cu toate că a fost o minune extraordinară, nu a fost suficientă pentru a-i convinge pe unii să creadă în Hristos.
Odată cu încheierea postului și apropierea sărbătorii Învierii Mântuitorului Hristos, inimile creștinilor sunt însuflețite de o anticipare plină de speranță și bucurie. Înălțându-ne cu credință și nădejde către acest moment culminant al anului liturgic, suntem chemați să contemplăm nu doar miracolul învierii, ci și semnificația profundă și măreția acestei sărbători.
Mântuitorul Iisus Hristos, ca izvor de lumină, înnoire și viață veșnică, este cel care ne cheamă să răspândim lumină în viața semenilor noștri astfel că, prin faptele concrete ale iubirii, suntem chemați să fim martori ai acestei iubiri divine care transcende granițele timpului și ale spațiului, este un apel la generozitate și compasiune, la împărtășirea bucuriei Învierii și la manifestarea prezenței lui Hristos în fiecare aspect al vieții noastre.
Astfel, Învierii Mântuitorului Hristos nu trebuie să-i atribuim doar un aspect pasiv de contemplare sau de celebrare ritualică. Învierea este o cheamare la acțiune, la implicare și la manifestarea iubirii și luminii în fiecare interacțiune și situație a vieții noastre, este o chemare la pace și unitate, la înțelegere și toleranță, într-o lume marcată de conflicte și divizări.
Sărbătoarea Învierii nu este doar o simplă comemorare a unui eveniment istoric, ci este un act de participare în comuniunea luminată și sfințită de Hristos Însuși.
Ca în fiecare an de-a lungul mileniilor, Învierea lui Hristos servește nu numai ca temelie a credinței, ci și ca sursă de speranță și inspirație pentru milioane de oameni, subliniind astfel măreția și relevanța acestei sărbători pentru creștinismul contemporan.
Astăzi, într-o zi cu o însemnătate atât de puternică pentru creștini, să ne rugăm ca pacea să domnească în inimile noastre. Să primim lumina și viața veșnică pe care Mântuitorul ne-o oferă și să ne asumăm responsabilitatea de a fi mărturisitorii acestei iubiri și ai luminii în lumea în care trăim, deoarece acesta este adevăratul sens și chemarea Învierii: să fim purtători ai luminii și iubirii lui Hristos în fiecare aspect al existenței noastre.
