”Când ajungi în anumite funcții de stat trebuie să decizi ce e mai bine pentru România și apoi să armonizezi lucrurile astfel încât colegii să fie lămuriți că așa e cel mai bine pentru România, dincolo de a fi pesediști sau peneliști”, zice Marcel Ciolacu într-un clocot de suficiență și cu vibrații patetice de mare conducător.
Vă propun să recitiți cu atenție gîndirea sa de marți, 20 februarie 2024 :
– „Când ajungi în anumite funcții de stat trebuie să decizi ce e mai bine pentru România”.
Oricît ar părea de nefiresc, cam așa gîndește și Klaus Iohannis. Cu Uniunea Europeană, cu NATO, cu SUA, cu Ucraina. Adică el singur, în mare grabă, sub presiunea imaginației sale chinuite ia decizii pentru țară. Așa gîndește și, probabil, așa și face. Ce-i aia „mediator”?
El este „Le Conducateur”!
La fel gîndește și Ciolacu. Cel puțin în cadrul PSD-ului, după cum arată lucrurile, el hotărăște ce crede și pe urmă le explică. Adică „armonizezi lucrurile astfel încât colegii să fie lămuriți că așa e cel mai bine pentru România”.
Marcel Ciolacu este atît de simpluț la capitolul gîndire încît se crede deja un Alexandru Macedon sau un Napoleon mai înalt și mai voluminos. Nici măcar nu își dă seama că asemenea lucruri nu se spun. De o vreme, Marcel Ciolacu nu mai vorbește decît cu „Eu în sus, Eu în jos”. Nu l-am mai auzit spunînd ,„noi, PSD-ul” sau „noi, Guvernul”. Eu, și gata! Încurcă lucrurile, le bolmojește agramat și hotărăște de unul singur, chiar dacă se dă de gol. O ia pe arătură și pe urmă „armonizează lucrurile”, adică le cîrpește, le îngroapă în nisip, improvizează sau minte și le cere colegilor să-și țină gura. El conduce, el decide. Ceilalți n-au decît să înțeleagă.
Vă invit să observați enormitatea din aceste fraze rostite cu mare avînt în fața camerelor de luat vederi. Omul se crede stăpînul nostru.
Din punct de vedere juridic, Marcel Ciolacu nu decide nimic de unul singur. În Executiv, Hotărîrile se iau doar în împreună cu membrii Guvernului.
Hotărîrile de guvern au nevoie de note de fundamentare, de avize, de înscrierea pe ordinea de zi. În afirmația gogonată de mai sus, el este convins că ia decizii de unul singur pentru România și pe urmă le „armonizează”. Ceea ce nu merge nici la Buzău. Poate la pescuit.
S-ar putea ca Marcel Ciolacu să fi luat anumite decizii într-o stare de țărănoi înfuriat. La el acasă, la covrigărie, la o asociație sau unde se poate bate cu pumnul în piept zicînd:
– Fac ce vreau pentru că eu răspund!
În frazele citate mai sus nu este vorba nici de guvern, nici de PNL, nici de familie. El zice că ia decizii „pentru România” și abia pe urmă explică. Cred că avem de-a face cu subconștientul unui politician luat de val și copleșit de propria incultură politică și de o trufie bolnăvicioasă, mînat de sentimente de măreție și care îi trădează ambițiile de putere.
Panseul de mai sus ne ajută să înțelegem cu cine avem de-a face.
În subsolurile gîndirii lui Marcel Ciolacu se aude deja tropăitul unui Putin de Buzău sau al unui Ceaușescu fugit de la atelierul de pantofi la o covrigărie.
