Mirel Palada, despre liberali: Cum s-a răstit Ciolacu la ei au început să miorlăie/ „Stai, nu da, că ne pică rujul!”

Săracii liberali. Cum le-a arătat Ciolacu mîța și i-a amenințat că își poate da demisia din funcția de prim-ministru, lăsîndu-i astfel în puțulica politică goală, cum dintr-o dată și-au ascuns colții, au înmuiat mătărînga și s-au pus cu boticul pe lăbuțele alea ale lor neputincioase, dar morale și deontoloage și pline de indignare virtuoasă.

Gata, în secunda doi au început să miorlăie, să fornăie solemn pe nas platitudini găunoase despre continuitate, despre solidaritatea politică, despre responsabilitatea în fața societății.

Vaaai, mi s-a umplut ficatul de emoție amuzată. Vaaaai, cîtă maturitate politică. Vaaaai, ce oameni de stat responsabili. Ieri amenințau cu ieșirea de la guvernare. Azi, cînd Ciolacu le-a dat-o cinic cu sec, li s-au înmuiat picioarele și și-au retras mîrîielile.

În traducere liberă, pentru fraieri și pentru mahalaua ineptă, ar suna cam așa. Aloo, șefu, stai bre că am glumit. De ce dai, nu poți să înjuri? Am zis și noi așa la șto, nu trebuie să te enervezi. Noi de fapt sîntem niște parteneri destoinici, care iubim Ciuma Roșie încă de pe vremea lui Iliescu și a lui Burebista. Uită-te la noi cît de iubitori sîntem de pesediști și de pesedisme.

Bre Ciolacule bre, băi domnu șef, să conchidem, să nu-ți răpim din prețiosul timp de stăpîn al inelelor. Sîntem niște liberali autentici, niște lache de catifea, niște demni reprezentanți ai autoerotismului simbolic “Prin noi înșine”. Ia uite cum trece frica prin noi înșine că ne lăsați din brațe. Sîntem viteji. Sîntem bărbați. Stai, nu da, că ne pică rujul. Promitem fidelitate nețărmurită și recunoștință de 10 mii de ani în acest Reich PSD-PNL de cel puțin opt ani și restul instituții de forță.

Ghinion.