Marcel Ciolacu este un personaj răzbunător, cu mentalitate de interlop. „Te-ai pus cu mine, te tai.” Acest lucru a fost remarcat de o țară întreagă în momentul în care l-a demis, în 2 ore, într-o zi în care toată lumea se pregătea de Anul Nou, pe Mihai Dodu, șeful Secretariatului de Stat pentru Revoluționari.
„Vina” acestuia? A avut curajul să-l înfrunte și să-i refuze acordarea certificatului de „luptător cu rol determinant” în Revoluția din 1989, pentru „banalul” motiv că ar fi fost un fals.
Nu e clar însă care a fost rolul lui Marcel Ciolacu, la Buzău, în decembrie 1989, dar în nici un caz nu acela de revoluționar cu merite deosebite.
Acțiunea împotriva lui Mihai Dodu a fost doar ceea ce s-a văzut public din pofta de răzbunare care-l caracterizează pe premier. Potrivit informațiilor noastre, colegii săi din PSD au ajuns să se teamă de el, tocmai pentru că îl percep drept „răzbunător și periculos”.
Mai mult, există percepția, tot mai consistentă, că influența lui Marcel Ciolacu în justiție este în creștere, fiind în relație cu două personaje-cheie din Parchete și printre magistrați.
Setea de răzbunare, dar și cinismul cu care își atacă adversarii și pe cei care-l critică se văd, de altfel, și din unele acțiuni ale justiției, un sistem care în momentul de față este aproape în totalitate controlat politic.
Mai mult, aproape toată presa este controlată de PSD și PNL, ceea ce face ca deciziile și acțiunile lui Marcel Ciolacu să fie cu atât mai periculoase, cu cât publicul nu mai află de acestea. În cazul Dodu, doar câteva publicații au relatat pe larg despre demiterea rapidă a șefului Secretariatului de Stat pentru Revoluționari.
În acest moment, principalul mesaj pe care îl transmite premierul Ciolacu, desigur, în complicitate cu președintele Iohannis și cu miniștrii PSD și PNL, este că s-a dat liber la furat, nu mai domnește nici o regulă și singurii care mai riscă să fie anchetați sunt cei care-i deranjează.
