Presupun că mai sunt oameni cu capul pe umeri care sunt, măcar din cînd în cînd, preocupați de starea Partidului Național Liberal și care se întreabă care să fie cauzele decăderii lente și sigure a imaginii sale publice. O încercare de răspuns merită dată și după vizita unei delegații de țopi liberali în piața agroalimentară de la Șimleul Silvaniei.
Nu credeam că va exista în politica din România ceva mai fals decît vizitele măsluite și ultraînscenate ale lui Nicolae Ceaușescu din ultimii săi ani. (Cele din anii ’68-’70 au fost adevărate izbucniri vulcanice ale populației. După discursul din 21 august 1968, susținerea fierbinte a lui Ceaușescu era o formă de solidaritate, de unitate și mîndrie a românilor). În acele zile, nici agenți din estul și nici cei din vestul României n-ar fi cutezat să scape o vorbă împotriva lui. Ar fi ajuns la un pas de linșaj. Cum a ajuns Ceaușescu la vizitele false din anii 1985-1989 este altă poveste și nu este subiectul acestui articol. Spun doar că vizitele sale erau atît de false încît au devenit chiar subiecte de indignare și de revoltă. Pentru mulți, vizitele sale de tip nord-coreean erau chiar temeiul pentru resentimente răbufnite în mai toate discuțiile private. Vizitele și mitingurile sale arătau ca niște adevărate carnavaluri de propagandă și au devenit imediat subiecte batjocoritoare în presa vestică.
Nu întîmplător, prăbușirea sa a venit de la un miting făcut pentru a mima sprijinul populației într-un moment în care îi lipsea în întregime.
Vizita liberalilor în piața de la Șimleul Silvaniei este la fel de revoltătoare. Este un fals de comunicare, lucrat la fel de primitiv ca si vizita lui Marcel Ciolacu prin alte piețe sau ca povestea coșului cu cumpărături care să arate stagnarea prețurilor la alimente și puterea sutei de lei. Așa gîndește biata noastră elită politică, așa cred politicienii că pot transmite legătura lor cu poporul. Așa își imaginează ei că arată munca și strădania în politică. Așa cred ei că dovedesc o preocupare.
În fapt, avem de-a face doar cu același gunoi propagandistic de joasă speță, practicat de pămpălăul rival de la PSD. Între „epoci”, există totuși o diferență. Vizitele și mitingurile lui Ceaușescu erau produse cu mijloace totalitare. Vizitele liberalilor (ca și cele ale lui Ciolacu) nu sunt decît șmecherii din arsenalul comunicării moderne aplicate pe seama oamenilor de bună credință și multiplicate exasperant prin mass-media pentru mimarea democrației.
Ce-a făcut Nicolae Ciucă la Șimleul Silvaniei? S-a dus cu alai ca să-l valideze ca mare mahăr la București, adică om important pentru țară, pe fostul șofer al nu știu cui din Sălaj ajuns un fel de electrician cu diplomă de studii superioare din care a sărit ca ministru și secretar general al PNL.
La Șimleul Silvaniei, au inaugurat o piață agroalimentară, care, dacă ar fi fost volantă, ar fi rămas doar un tăpșan pentru măturători.
Cît de sărac și de nedezvoltat este județul Sălaj? De ce pleacă lumea să muncească peste hotare? De ce fug tinerii de noi și de țară? Care este starea sistemului de sănătate în Sălaj? Cum arată școlile sătești? Cîte mai există și cîte au lacăte pe ele? Cine sunt cei care predau copiilor și cum trăiesc? Cîți medici specialiști mai sunt în spitalele județului și cîte dispensare comunale au posturile ocupate și/sau o dotare rezonabilă?
Nici din greșeală nu le-ar trece prin cap asemenea preocupări.
Știți care a fost nivelul de abordare al vizitei cioporului de liberali? Ceapă, pătrunjel, fasole!? Legumele sunt senzorii pentru contactul lor cu viața! Le place să se arate, să dea mîna din mers cu oamenii și să miroasă pătrunjel „natural” de Chanel (că ăla fals crește în grădinile neparfumate ale PSD-ului!). Așa exprimă ei lupta lor pentru progres, pentru mai bine în țară! Așa lansează programe cu miros frumos! Cu Rolex la sapă și la fîn. Sau cu Rolex la popor, cu Cartierul la Bruxelles, cu Patekul la profesori, cu vacanțele pe Coasta de Azur, în Italia și în Orientul îndepărtat. Presupun că oamenii văd și ceasurile, și cum cad costumele pe umerii lor încercați.
Noii liberali se trambalează prin piețe și gîfîie și își riscă libertatea încercînd să calce pe urmele lui Dinu Patriciu. Lista lor de sloganuri începe cu „Fără iaht, suntem niște ratați” și se termină cu „Ziua și milionul”. Poporul le pute și fac dintr-o traversare de piață un mare eveniment politic.
Vă dați seama cu ce egolatrie politică aveam de-a face și ce puțină imaginație a mai rămas în acest partid alcătuit numai după criterii de rapacitate?
Materia umană din PNL nu realizează cîți susținători a „cîștigat” gruparea cu programul lui Rareș Bogdan, primadona țipătoare care etalează un aiuritor amestec de țopism și dispreț, de lăudăroșenie și tupeu, de obrăznicie și nesimțire?
„Eu sunt un om asumat, de asta îmi permit să port şi ceasuri de care vreau eu şi costumele, eu nu mă duc în salopetă şi nu-mi pun ceas Pobeda să fie fericiţi socialiştii lui Ciolacu. ….Port ce vreau eu şi cum vreau eu, pentru că am lucrat în mediul privat şi pentru că îmi permit să fac asta”.
Pe nesimțite, cu fiecare lătrat public, Rolex Bogdan a devenit emblema unui partid suficient sieși, a unui grup călare pe interese și a renunțării programatice la orice criterii morale și la stropul de bun simț obligatoriu mai ales în locuri încercate și în situații dificile.
Rolex Bogdan- un bîzîit liberal pe învîrteli și proprietăți enorme!
Post scriptum:
Rolex Bogdan se laudă că a cîștigat mulți bani la falimentara, de pe vremea aceea, Realitatea Tv. Cît pe hîrtie și cît pe lîngă?
