Kissinger critică politicile Germaniei în privința migranților: Ați lăsat în țară prea mulți oameni complet diferiți

Fostul secretar de Stat Henry Kissinger a descris drept „dureroase” incidentele de pe străzile orașelor germane legate de celebrarea atacului Hamas împotriva Israelului. Într-un interviu pentru postul TV Welt, Kissinger a criticat politica fostului cancelar Angela Merkel.

”A fost o mare greșeală să lăsați să intre atât de mulți oameni cu o matrice religioasă, conceptuală și culturală complet diferită, pentru că asta creează grupuri de interese separate în țara respectivă”, a spus Kissinger.

”Tehnic vorbind, ceea ce s-a întâmplat în Israel este un act criminal, iar celebrarea lui este dureroarsă”, a spus Kissinger, care a împlinit în 2023 vârsta de o sută de ani.

Kissinger spune că nu poate fi exclusă varianta extinderii conflictului din Israel. ”Conflictul din Orientul Mijlociu riscă să escaladeze, pe măsură ce țările arabe sunt atrase în el, datorită presiunii opiniei publice. În acest fel, ne vom întoarce înapoi în 1973”. Însă, spune fostul diplomat, ”norocul” a fost că președintele egiptean Anwar Saddat era ”un șef de stat arab cu o viziune despre viitor”. Kissinger nu crede că liderii Hamas de acum au inteligenta lui Saddat. ”Scopurile lor nu pot fi decât să mobilizeze lumea arabă împotriva Isrelului și să devieze aceste tari de la calea negocierilor pașnice”.

Kissinger consideră ca Israelul ar putea lua măsuri împotriva celor despre are cred că au fost în spatele atacului. ”Este Iranul”, a spus Kissinger.

Edward Luttwak: care a fost miza atacului Hamas

Și strategul american Edward Luttwak face o comparație între conflictul de acum și Războiul de Yom Kippur, cu aceeași referire la strategia inteligentă a președintelui Saddat și cu semne de întrebare legate de eficiența strategiei actuale a Hamas, dacă este vreuna.

”Privind retrospectiv, este ușor să uităm cât de mare a fost optimismul întregului proiect Israel. Pesimiștii ar fi încetat să se mai roage pentru Ierusalim în urma cu 2000 de ani. Pe de altă parte, nu este pentru prima dată când planificatorii militari israelieni au facilitat un dezastru subestimând grav pericolul războiului. Pe 6 octombrie 1973, când armata egipteană a trecut Canalul Suez cu un val inițial de mii de soldați, de partea israeliană se aflau doar 441 de militari ce deserveau cele 16 avanposturi fortificate de la frontieră.

Atunci, imprudența Israelului a fost rodul analizelor ce indicau ca liderul egiptean Anwar Saddat era un om inteligent, care înțelegea că Egiptul va fi înfrânt în cele din urmă, odată ce israelienii se vor mobiliza. Așa a și fost: războiul a început pe 6 octombrie și s-a încheiat pe 23 octombrie, cu armata Egiptului ruinată, cu zeci de mii de soldați încercuiți și cu trupele israeliene la doar 100 de kilometri de Cairo. Însă serviciile israeliene nu au înțeles că Saddat nu avea nevoie de o victorie militară pentru a-și atinge scopul – activarea diplomației SUA pentru a pune capăt conflictului cu Israelul”, scrie Luttwak.

”Cât despre conflictul de acum, până pe 12 octombrie, coloanele israeliene nu au intrat încă în Gaza. Nu au cum să-i găsească pe liderii Hamas, care au avut la dispoziție ani de zile pentru a-și  pregăti buncăre si ascunzători de care nimeni nu știe. Nu pot spera nici să-i găsească pe ostaticii israelieni, care ar putea fi uciși în fața ochilor lor, dacă se vor apropia prea mult.

Israelienii pot doar să distrugă fabricile de rachete ale Hamas, depozitele de arme și ascunzătorile subterane. Decizia de a intra în Gaza va depinde de cat de multe ținte nelovite de rachete au fost identificate. Dacă incursiunea va avea loc, lumea va vedea noi vehicule blindate de luptă, care pot reduce mult numărul victimelor în rândul soldaților israelieni. Însă această tehnică militară nu garantează că va fi obținut un rezultat pe termen lung.

Hamas este o dictatură brutală nu numai împotriva evreilor – de altfel, în 130 de ani de conflict, palestinienii au ucis deliberat foarte puțini copii evrei – ci și împotriva populației din Gaza. Hamas a ajuns la putere cu mult timp în urmă și i-a ucis pe toți cei din Gaza care au cerut organizarea unor noi alegeri.

Cei care vor să rămână optimiști ar trebui să privească din nou la războiul din 1973. Ne putem imagina că, asemeni lui Sadat, Hamas a avut un scop fezabil când a lansat atacul. De data aceasta este vorba despre activarea diplomației saudite, pentru a adăuga o soluție pentru Gaza la planul de pace cu Israelul. După ce au privit neputincios de pe margine vreme de trei ani la cum Israelul și Arabia Saudita se apropiau de stabilirea relațiilor diplomatice, liderii Hamas au decis să intre în forță în dialogul dintre cele două state și să obțină ceva și pentru ei înșiși.”