Acum 22 de ani, în 2001, Adrian Năstase era zeu. De altfel, chiar așa i se spunea. Zeus. Sau „El Însuși”. În general, îi plăcea să ne umilească. În stilul lui superior- aroganto – batjocoritor. Nu era singurul. Și Rus și Buzatu și Oprișan și mulți făceau la fel. Și Mischie. Aveam poteci pe creier, ne puneau pe liste negre, ne trimiteau să ne fecundeze bondarii etc etc. Ei ne umileau, noi înghițeam. Puterea lui Năstase era uriașă, comparabilă cu a lui Iohannis de acum. Năstase era viitorul PSD, îl contra deja puternic pe Iliescu, controla partidul și sistemul, era viitorul președinte al României. Își făcea chiar și o Constituție…pentru el. A reușit și asta.
Însă avea și niște bube: corupția, baronii (Mischie, Seche, Bebe, Oprișan, Buzatu – mulți), Iacubov, mulți mafioți și starea aia teribilă de tensiune din societate – parcă stătea tot să explodeze.
Până într-o seară. De vineri. Când procurorul Lele îl saltă pe Tărău – tatăl de la Oradea/ Bihor. Tărău – tatăl greucean, sponsor mare PSD, puternic, cu banul pe el, făcea contrabandă cu produse petroliere. După ce picaseră băncile și jocurile piramidale toate, cam asta se fura în România atunci. Lele procurorul – cam zănatic așa, se pune de-a curmezișul sistemului și îl reține pe Tărău. Tot weekendul nimeni n-a scos un sunet. Se vorbea pe ascuns despre cutremurul din PSD.
Năstase vine luni la partid, la BPN, și ne spune, în stilul superior- aroganto – batjocoritor, că el nu crede în arestările de vineri seară. Adică face pișu pe procuratură. Adică or să vadă ei.
Lele a devenit erou atunci. S-a dus la Tucă Show. S-a uitat toată România. După 2 zile de la reținere, Tărău este brusc eliberat și fuge din țară în America. PSD târziu îl dă afară. Mulți și-au dat seama atunci că Justiția în România n-are nicio șansă. Justiția era tot Năstase. Adică sistemul lui teribil și corupția din PSD. Cum să prinzi mafioții când vorba lui îi eliberează?
Năstase, ranchiunos din fire, n-a lăsat lucrurile să treacă. Cu toate că în lunile și anii următori, tensiunile au crescut, în loc să se reducă. Slugile din Parchet s-au pus cu picioarele pe Lele – procurorul care a îndrăznit să-l salte pe Tărău al lui Năstase. La mijloc a picat Cristi Panait care în aprilie anul următor…s-a sinucis, aruncându-se într-o noapte de la balcon.
Când s-a sinucis Panait, parcă din nou, România n-a mai respirat o secundă.
Lele a venit în platou tot la Tucă și a povestit ce-l puseseră pe Panait să-i facă. Iar s-a uitat toată România. A venit cu imaginile percheziției din casa lui. Panait n-a rezistat presiunii lui Picioruș și a cedat. Decât să facă mizeriile lor, și-a luat singur viața.
Panait a fost prima cărămidă a decesului politic al lui Adrian Năstase. Un tânăr procuror se aruncase de la fereastră. La asta se ajunsese.
A fost tăcere multă atunci din partea lor și urlete de disperare din partea presei, a societății civile. (By the way, Picioruș a rezistat sub mulți procurori generali ai României, până recent. Era un *%$# @#$ ordinar și încă mai este. CSM i-a apărat reputația. O rușine. Filmul De ce eu – stă mărturie).
Năstase a încercat s-o dreagă apoi. Că nu mai mergea. A început să radă baronii. Degeaba. Ăia – cu multă putere – se răsculau. A început circul.
În altă zi, Toma Zaharia, altă slugă sinistră a lui Năstase, l-a ridicat pe Ciuvică ong-istul lui Constantinescu de pe stradă. Oamenii vorbeau prin Armaghedoane – despre corupția din sistemul Năstase. La conferința lui Toma Zaharia cred că am fost peste 50 de ziariști, nu mai aveam loc în sala de la MAI. Efectiv toată lumea țipa, urla la el. Ăla, și așa oacheș, se făcuse și mai negru. A fost singura conferință de presă la care am asistat în 25 de ani de meserie în care presa era să linșeze la propriu demnitarul.
Au mai fost cazuri de corupție atunci – care au șubrezit PSD: Zaher Iskandarani/ filieră PSD, Genică Boerică/ filieră Năstase, Gabriel Bivolaru – Năstase a protestat/ s-a dus la propriu peste Parchet, la fel cum PSD/Iliescu reușiseră scoaterea lui Budușan din procuratură pentru dosarul Eterna și Fascinanta Românie – dosar în care apăreau Hrebe și Iliescu, președinte la acea vreme.
Apoi a urmat Iacobov. Seche. Ăștia de la Bacău erau mafia în persoană. Cărămida la Bacău am pus-o noi. Iar la final a venit groaza de la Mihăilești. Când au turnat mândri și victorioși asfaltul peste rămășițele victimelor. Că erau disperați și veneau în 2 săptămâni alegerile.
Voiam să vă spun că azi este vineri seară. Tărău fiul este cu RCSul acum, Panait tot mort a rămas, Iacobov este ieșit de ani buni din pușcărie, Bivolaru ieșit din pușcărie, intrat în alt dosar de furt de combustibil, încă se judecă până la prescripție în Justiția din România, Seche este pe lumea cealaltă, iar celălalt l-a turnat chiar pe Năstase, în stilul tradițional PSD.
Astăzi însă a sfârșit printre ultimele relicve ale partidului. Când nu este înțeleasă, de 22 de ani istoria se tot repetă și răzbună. Ca un blestem. Tot vineri seara.
Învățați istorie.
