un editorial de Marius Ghilezan
După decizia Rusiei de a ieși din Acordul ONU, privind libera circulație a cerealelor prin Marea Neagră – ca o ripostă dură la aruncarea în aer a podului Kerci – Klaus Iohannis, vajnic copil din casa euratlanților, a ieșit, cu maximă celeritate, să susțină că România va continua să rămână de partea Ucrainei și va sprijini exporturile de grâne.
Exprimare greoaie în limba română
“În primul rând, este regretabil că acea inițiativă, pentru care trebuie să vedem că s-au implicat foarte mulți politicieni din toată lumea, pare a nu avea un viitor strălucit. Oricum ar fi, și, până acum, jumătate din cerealele ucrainene s-au exportat prin România, pe rutele logistice românești, le-am adaptat, le-am îmbunătățit și vom continua în acest fel. Noi credem că este important și bine să fim noi de partea Ucrainei și să sprijim aceste exporturi, vom face aceste lucruri și în continuare pentru a preveni apariția unor sincope,” a transmis Klaus Iohannis înainte de reuniunea UE-CELAC.
Am păstrat intenționat topica greoaie a președintelui. E scuzabil, limba română e limba lui de vacanță, atunci când mai călătorește și în țara noastră.
Oficial, anul trecut, jumătate din producția de cereale a ucrainienilor s-a bucurat de tranzitul prin România. Neoficial, a intrat în piața de consum, viciind prețurile fermierilor autohtoni.
Sultanul rămâne cu amintirea păstoaselor timpuri, păstorite de el
Acordul cerealelor, agreat de ONU, la inițiativa lui Regep Erdogan, a expirat. Rusia a anunțat că nu-l mai reînoiește. Prin acesta, aproape treizeci și trei de milioane de tone de cereale din porturi ucrainene tranzitau Marea Neagră. De ieri, s-a luat o pauză, iar președintele Turciei poate fuma o narghilea, în amintirea păstoaselor timpuri, păstorite de el.
Cotaţia grâului a crescut semnificativ luni, în SUA (nu și-n România), după ce Rusia a anunţat că nu mai participă la acordul de export al cerealelor prin Marea Neagră, au informat traderii, potrivit Reuters.
Portul Constanța e al lor, al trader-ilor
Docurile din Portul Constanța sunt încă pline. Silozurile din mărginime, umplute ochi. Traderii de cereale și-au frecat, ieri, din nou, mâinile. Vor achiziționa, la “botul calului,” grâne la jumătate de preț. Ce mai contează că mulți dintre ei nici acum nu le-au vândut? Se mută șoarecii din pustă la mare!
Portul Constanța e demult timp luat în posesie de dealerii internaționali, de traficanți și de șmecheri. Practic, statul român nu poate decât reglementa tranzacțiile. Guvernul nu poate opri procesul de vânzare-cumpărare, fiind într-o piață concurențială. Dar, dacă nu se teme, instituie din nou tarifele vamale. Îl vedeți pe Ciolacu în stare de așa un curaj?
Ministrul transporturilor Sorin Grindeanu a construit în timp record o cale ferată pe la Galați, ca să le fie ucrainienilor, pardon, americanilor, bine și să nu facă intoleranță la prea multe proteine vegetale.
În timp ce latifundiarii de la Monsanto, DuPont și Cargill, împreună cu barosanii fondurilor de investiții Black Stone și Black Rock au achiziționat aproape 30% din terenurile agricole din Ucraina, fermierii români sunt obligați să vândă grânele sub preț.
Fermierii români nu pot fluiera decât a pagubă
Maxima lovitură e dată astăzi producției de grâu. Pe câmp, kilogramul se vinde acum cu 70 de bani/kg, asta însemnând un venit de net de 2500 de lei pe hectar, în condițiile în care lucrările costă 4.000 de lei. Să-ți vină să-l iei în brațe pe clămpău și să-l pupi bălos, în timp ce-i zici #slava Ucraina, nu Bade Ion?
Ce e de făcut? Mai puțină îngenunchiere a guvernanților la lotrii nord-atlantici, mai multă responsabiltate și control vamal. Dar nu poți urca la deal cu boii mici…
Soluția? Embargoul și controlul, precum la contrabandă
Auzim că ministrul actual al agriculturii s-a deplasat la o reuniune, zisă a ”omologilor,” în Polonia, pentru a discuta despre noul embargo impus cerealelor ucrainiene în țările Europei de Est.
Guvernul Ciolacu poate oricând – dacă-l ține rânza – să emită un HG guvernamental, prin care să interzică vânzarea cerealelor ucrainiene în România. Niciun ucaz european nu-i îngrădește voința. Doar trebuie să aibă bărbăție și sânge-n instalație. Ce dacă vine ambasadorul? Intră pe ușă și pleacă.
Ce pot face producătorii români de cereale? Multe. De la înființarea unui Partid al Fermierilor, până să proptească utilajele agricole în buza guvernului, astfel, încât, lucrările birocraților pentru țară, pardon pentru aliați – să fie perturbate de zgomote asurzitoare.
Să le reamintească, astfel, că în trecut România era grânarul Europei, iar Bursa de la Brăila făcea prețul cerealelor de pe continent. Asta în perioada interbelică.
Compensația de cinci Euro/ha – cât un pahar de Ouzo pe plajele grecești
Ne mai amintim câtă tevatură s-a produs anul trecut pentru cei zece milioane de euro, făcuți cadou de Comisia Europeană? De acei cinci euro/ha?
Astăzi, nu toți românii s-au dedulcit la IT. Mai sunt aproape optsute de fermieri care au grija pâinii zilelor de mâine și pentru vajnicii fabricanți de coduri în PhP.
Există o parte consistentă a societății care s-a săturat de #slavă Ucraina. Să mutăm cursorul pe #slavă fermierii români.
Ei ne dau pâinea cea de toate zilele…
