Stăm foarte rău la protestul public dovadă în acest sens fiind faptul că nu avem încă un sistem democratic funcțional și o clasă politică ținută în frâu de interesul public.
Mobilizarea galeriilor de pe stadioane este ultima trăznaie a unor politicieni, deși aceasta pare să fi fost o abordare în secret și până acum.
Protestul este instrumentul legitim, constituțional și juridic prin care societatea reacționează față de situații care nu sunt conforme drepturilor și libertăților.
Au apărut informații cum că premierul și ministrul de interne, doi cetățeni membri de frunte ai PNL, cu probleme de integritate grave pentru funcțiile pe care le dețin, au un proiect de lege dură pentru protestatari.
Trimiterea la închisoare îndelungată a protestatarilor ar încălca ordinea de drept și nu ar servi decât unor grupuri de criminalitate politico-economică din sistem, care sunt nenumărate și care ar trebui să intre în atenția organelor specializate.
In loc să se angajeze că își mai poate da încă șapte doctorate, la nevoie, ministrul de interne împreună cu șeful său, solidari fiind, vor să îi lege fedeleș pe cei care îi contestă, nereținându-se în speță că lucrările de doctorat ale acestor ipochimeni pot fi pur și simplu garantat neinteresante.
Problema abolirii cenzurii în România este una nerezolvată, încât sunt tot mai puțini funcționari publici din Consiliul Legislativ, Comisiile Parlamentului și Guvern care să dovedească o minimă competență pe un aspect esențial în funcționarea statului român actual.
Grupurile de criminalitate politico-economică s-au instalat ca adevărați proprietari pe ministere, Parlament, Guvern, care din instituții de reglementare au ajuns cuiburi de pură infracționalitate și eludare a imperativelor schimbării.
O lege împotriva protestatarilor încalcă dispozițiile statului de drept, dar este pe care să fie aplicată în România drept o evidentă necesitate.
