Chiar și fără pandemia coronavirusului, anul 2020 ar fi fost un an important în relațiile UE-China. În vară, Germania – puterea economică și exportatorul nr. 1 al Uniunii – va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene, cu cancelarul Angela Merkel la conducere, în ultimul an de mandat al funcției sale. Niciun alt lider din UE nu se bucură de atât de mult respect în China ca ea.
Merkel a sperat să poată coaxa Uniunea Europeană în adoptarea unei abordări comune, prin care China să fie considerată atât un partener, cât și un concurent iar problemele să fie abordate în spirit de cooperare. Ea dorește să se distanțeze de râca dintre China și Statelor Unite și să promoveze mai precis interesele Uniunii Europene.
Din cauza pandemiei, summitul UE-China care avea loc în estul Germaniei, în orașul Leipzig, și la care președintele chinez Xi Jinping a avut de gând să participe, va avea loc prin intermediul videoconferinței. Găsirea unui punct comun în această atmosferă este mai dificilă ca niciodată. A fost greu și înainte de pandemia coronavirus, mai ales că Italia a sfidat Uniunea Europeană anul trecut și a devenit prima țară parte a G7 care s-a alăturat inițiativei Belt and Road a Chinei. Poate din această cauză, China a ajutat în special Italia în timpul pandemiei coronavirusului.
Situația este similară în Ungaria și Cehia. „China a fost singura țară care ne-a ajutat”, a declarat recent președintele Ceh, Milos Zeman. Și, în plină criză, Ungaria a primit un împrumut de peste 1,8 milioane de dolari (1,7 milioane de euro) din China pentru a construi o nouă linie feroviară de la Budapesta la Belgrad, capitala tării vecine, Serbia – un proiect care stagnase de ani buni.
Funcționarii din Serbia și din alte țări candidate la aderarea la UE și-au exprimat, de asemenea, dezamăgirea asupra Uniunii Europene. „Nu există niciun fel de solidaritate europeană”, a declarat președintele Serbiei, Aleksandar Vucic. „China este singura care ne poate ajuta.” Aceste declarații vin într-un moment în care oficialii UE vor să colaboreze mult mai strâns cu țările candidate, precum Serbia, chiar dacă nu și-au anunțat intenția de a se alătura blocului în curând. UE este „umăr la umăr” cu partenerii săi din Balcanii de Vest, a declarat președintele Consiliului European, Charles Michel, după ce blocul a promis 3,3 miliarde de euro în sprijin. Dar sunt suficiente astfel de afirmații?
Faptul că China depășește în mare măsură criza de coronavirus și se redresează economic, în timp ce Uniunea Europeană este încă blocată în mijlocul pandemiei nu ajută. Este probabil ca mai multe state membre să accepte ajutorul din China, deoarece Uniunea Europeană pur și simplu nu poate gestiona singură situația. Preluarea de către China a portului Pireu al Greciei – acum unul dintre cei mai importanți piloni ai inițiativei Belt and Road – a fost, până la urmă, un rezultat direct al crizei financiare din 2008-09. Uniunea Europeană a obligat guvernul Greciei să privatizeze activele naționale, dar nicio companie din UE nu a arătat interesul să preia portul. Apoi a venit China. Investițiile Chinei în țările UE au crescut de zece ori din 2009 până în 2015.
O problemă cu care se va confrunta Merkel în toamnă este cum să facă guvernele care se bazează pe banii din China să adopte o linie comună a UE privind promovarea intereselor blocului atunci când acestea diferă de cele ale Chinei.
Este puțin probabil să apară o situție de cumpărare masivă a produselor din China, ca cea care a urmat crizei globale financiare din 2008. Deocamdată, închiderea frontierelor face nu numai investițiile, ci și transportul de mărfuri și persoane imposibil. În acest moment, guvernul Chinei întâmpină dificultăți în vânzarea produselor internaționale. Restabilirea economiei interne și asigurarea locurilor de muncă în prezent are prioritate.
În ultimii doi ani, Uniunea Europeană a făcut condițiile pentru investiții mai stricte: companiile chineze trebuie acum să fie supuse unui screening riguros înainte de a putea investi în domenii tehnologice critice. În 2019, investițiile directe ale Chinei în cele 28 de țări ale UE au scăzut cu 33%, la doar 12 miliarde de euro – a treia scădere consecutivă după vârful din 2016.
Pe de altă parte, accesul rapid la piața Chinei este acum esențial pentru supraviețuirea multor companii din UE, deoarece recuperarea va trebui să fie rapidă după criză. Așadar, nu este un moment prielnic să intri în certuri cu guvernul Chinei – orice s-ar fi întâmplat în timpul pandemiei coronavirus.
Este deja clar că abordarea echilibrului în timpul summitului UE-China va fi una dintre cele mai mari provocări ale îndelungatei cariere politice a lui Merkel. Summitul va stabili tendințele pentru viitor, care vor avea, probabil, repercusiuni care vor depăși cu mult activitatea ei ca politician activ, notează dw.com.
