Politico: Respingerea României, Bulgariei și Croației la Spațiul Schengen nu ar aduce nimic benefic

Politicile interne ale unor state membre amenință să stea în calea unității europene, neluând în seamă progresele înregistrate. Atât Comisia Europeană, cât și Parlamentul European și-au dat aprobarea în privința admiterii României, Bulgariei și Croației în Acordul Schengen, spun jurnaliștii de la Politico, citați de Rador.

În urma publicării rapoartelor pozitive pe tema capacităților acestor țări de a controla frontierele maritime, aeriene și terestre ale Uniunii Europene, comisarul european pentru politică internă, Ylva Johansson, a declarat că cele trei țări candidate sunt acum pregătite să adere la zona de liberă circulație – totuși, Suedia, Austria și Olanda și-au exprimat opoziția.

O dată în plus, politica internă a unor state membre amenință să stea în calea unității europene, neluând în seamă progresele înregistrate.

În primul rând, aderarea la Spațiul Schengen va impulsiona productivitatea și creșterea economică din România, Bulgaria și Croația, asta însemnând că, la nivel general, economia UE nu va avea decât de câștigat. Toate cele trei țări își modernizează rapid infrastructura, în vreme ce costul afacerilor rămâne relativ scăzut, iar forța de muncă este mai tânără și mai flexibilă decât cea din țările occidentale.

În același timp, companiile internaționale care părăsesc Rusia au început deja să-ți instaleze sedii în România și în celelalte două țări candidate. Iar admiterea lor ar face ca întreaga UE să devină mai atractivă pentru asemenea companii, furnizând mai multe locuri de muncă și mai multe șanse pe piața unică într-o perioadă de profundă criză economică.

România  a respectat deja de mai mulți ani condițiile de aderare la Schengen, apelând la cea mai modernă tehnologie în privința controlului asupra securității frontierelor, un control ale cărui costuri au fost, în definitiv, suportate de poporul român, românii numărându-se printre cei mai vajnici susținători din UE ai întăririi integrării între statele membre.

Ca țară aflată în linia întâi a frontului NATO, poziționată strategic în apropierea Ucrainei și a Rusiei, contribuția României la întărirea rezistenței Ucrainei nu ar trebui nici ea trecută cu vederea. Țara s-a dovedit a fi un partener de valoare inestimabilă atât pentru UE, cât și pentru NATO în privința blocării mașinăriei ruse de război și în cea a circulației ajutoarelor destinate Ucrainei, în pofida faptului că o asemenea poziție alimentează fulguranta politică populistă pe plan local.

Totuși, unele importante capitale europene par să uite toate aceste lucruri.

De exemplu, într-o recentă vizită făcută în România, premierul olandez Mark Rutte și-a exprimat îndoiala în privința aderării țării la Schengen invocând securitatea și justiția, iar ulterior, parlamentul olandez a votat împotriva unei decizii favorabile.

Totuși, în contextul crimei organizate tot mai puternice în Olanda și în contextul luptei acestei țări de a reduce criminalitatea la nivelul diverselor bande – inclusiv pe tema asasinării în plină zi, la Amsterdam, a jurnalistului de investigații Peter de Vries – poziția acestei țări riscă să pară ipocrită.

Poate că nu e o coincidență nici faptul că Suedia – o altă țară ai cărei parlamentari și-au exprimat explicit votul împotriva aderării României, Bulgariei și Croației – este în prezent pe cale să se confrunte cu un val de crime care a schimbat atât mentalitatea societății, cât și politica țării.

În același timp, dosarul Austriei în privința statului de drept și a corupției a fost și el mai puțin strălucit, premierul țării fiind demis în urma unor scandaluri, iar spălarea de bani a oligarhilor ruși a făcut uneori ca Viena să devină mai instabilă decât oricare alt stat est-european din UE.

Observând totodată că atât România, cât și Bulgaria s-au grăbit să ratifice aderarea Suediei la NATO în cursul acestui an, fără să le impună politicienilor din Stockholm niște condiții politice în schimbul aderării lor la Schengen, e un motiv care denotă că atât Bucureștiul, cât și Sofia rămân niște parteneri de încredere pentru Occident pe viitor, indiferent de decizia cu privire la Schengen din sânul Consiliului UE.

Totuși, este important de observat că unele probleme din porturi și din punctele terestre de trecere a frontierei mai există încă, atât în țara mea natală, România, cât și în Bulgaria, acestea sunt incomparabile cu problemele grave existente în niște porturi de importanță majoră, precum Hamburg, Anvers și Rotterdam, probleme legate de volumul de contrabandă care trece frontierele, inclusiv droguri periculoase, precum heroina și cocaina, care generează în prezent un val de violențe fără precedent în Europa Occidentală.

În realitate, primirea acestor trei state candidate în Spațiul Schengen i-ar face pe transportatori să-și trimită marfa prin porturi est-europene mai ieftine, astfel încât niște fiefuri ale drogurilor, precum Rotterdamul, să devină mai ușor de administrat și de controlat de către autorități.

Iar, deși este recunoscut faptul că România, Bulgaria și Croația continuă să aibă probleme cu corupția și cu subdezvoltarea, aceste probleme ar putea fi soluționate din interiorul Spațiului Schengen la fel de ușor, dacă nu chiar mai ușor.

A nu admite aceste țări, pe baza unor scuze care nu prea stau în picioare și în pofida loialității și a tăriei pe care ele au demonstrat-o împotriva invaziei președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina, nu ar afecta doar unitatea UE, dar ar însemna și o eroare strategică, una care ar face ca euroscepticismul să se infiltreze în estul atât de sensibil al Europei și asta, într-un moment geopolitic dintre cele mai nepotrivite.