Fostul şef al SIE, Silviu Predoiu: PSD şi PNL îşi bat joc în continuare atât de instituţiile statului cât şi de cetăţenii României
Fostul șef al SIE, generalul (r) Silviu Predoiu, comentează sarcastic, pe Facebook, demiterea lui Niculae Bădălău din conducerea Curții de Conturi de către același parlament care îl instalase triumfal acum doi ani, scrie inpolitics.ro.
”În opinia mea, povestea sa este în fapt despre ipocrizia, nesimțirea și disprețul față de cetățean, de legi și de norme ale politicianului român. Este despre faptul că pe primul, al doilea și al treilea plan se află interesul lor și atât”.
”Problema reală este că funcțiile de conducere din instituții precum Autoritatea de Audit, ANRE și altele similare, de care PSD-ul, cu sprijinul tacit al PNL-ului, și-a bătut joc, reprezintă piese esențiale pentru mecanismul de echilibru și control (“checks and balances”) al oricărui stat modern. Prin transformarea lor, cu atâta inconștiență, în sinecuri, partidele din coaliția de guvernare, într-o vinovată complicitate, atentează la viitorul fiecăruia dintre noi, dovedind încă o dată că nu înțeleg nimic din modul în care funcționează democrația, cea în numele căreia au ajuns la putere și despre care ne povestesc de câte ori deschid gura”, acuză generalul.
În octombrie, Silviu Predoiu, fondator al partidului Liga Acţiunii Naţionale (LAN), scria, pe Facebook, că oficialii români s-au obişnuit să se comporte în UE ca şi cum ar fi reprezentanţi ai unei ţări de mâna a doua, neavând însă nimic de câştigat din această atitudine umilă şi umilitoare, dimpotrivă.
”Oare cât de greu este, chiar și pentru un analist, să înțeleagă că dacă din cele 26 de state membre ale acordului Schengen, doar unul singur se opune primirii României, atunci problema cu siguranță nu este la noi, nici la cei 25 pro, ci la cel care este contra(…) Faptul că ei au o conduită politică marcată de accente de putere colonială nu justifică însă, sub nicio formă, atitudinea de reprezentanți ai unei țări de mâna a doua adoptată de liderii noștri aleși sau numiți care, conform surselor media, tocmai au recomandat europarlamentarilor români ”să nu fie vocali împotriva Olandei”, ”să nu le zică nimic, pentru că așa este mai bine”, ”să îl ajutăm pe Rutte, netransformând subiectul primirii României în Schengen într-unul de politică internă în Olanda”. Bine gândit, să fie subiect doar la noi, căci oricum nu mai contează la câte probleme avem, pe ei săracii să îi cruțăm”, nota, pe Facebook, fostul şef operativ al SIE, generalul(r) Silviu Predoiu.
Iată textul postat de Silviu Predoiu:
„Vinerea ce doar a trecut, tot “plimbându-mă” de pe un post de radio pe altul în căutare de știri, m-am trezit ascultând pe RRA un analist cunoscut, invitat să explice audienței cum stă treaba cu perspectivele noastre de a fi primiți în Schengen. Aș fi trecut probabil la următorul post dacă nu aș fi prins un segment în care ni se spunea că noi, românii, ar trebui să facem un efort și să îi înțelegem pe ei, pe olandezi, pe cei care nu sunt de acord de ani buni cu acceptarea României în Schengen. În susținerea opiniei sale, analistul nostru avea și argumente ”solide”!
Mai întâi că bieții oameni se tem îngrozitor de invazia de migranți ilegali ce, cu certitudine, le-ar putea cotropi țara după o eventuală intrare a României spațiul Schengen.
Apoi că sunt în mod justificat supărați pe noi pentru că atât de corectei companii olandeze Damen, noi, români nerecunoscători, nu i-am atribuit contractul pentru construcția celor patru corvete.
Și, nu în ultimul rând, că premierul Mark Rutte – în secret probabil un ”mare iubitor de România” dar confruntat cu ceva apropiate alegeri, se vede nevoit ca în ciuda voinței sale, să mimeze că, asemenea majorității alegătorilor olandezi al căror vot îl dorește, nu ne agrează. Dar după alegeri cu siguranță se va bate pentru noi până la ultima picătură de energie. Până atunci însă trebuie să facem și noi eforturi să ne ridicăm cu adevărat la nivelul exigențelor politice ale olandezilor. Nicio vorbă despre cerințele tehnice, singurele de altfel stipulate în acord, pentru că toată lumea recunoaște că le îndeplinim de mai bine de 10 ani, așa că acestea nu mai conteză…
Oare cât de greu este, chiar și pentru un analist, să înțeleagă că dacă din cele 26 de state membre ale acordului Schengen, doar unul singur se opune primirii României, atunci problema cu siguranță nu este la noi, nici la cei 25 pro, ci la cel care este contra. Pentru că altfel ar însemna că greșesc toate celelalte 25 de țări. Și că dacă vorbim despre a cunoaște și înțelege, cel puțin în această speță nu noi suntem cei care trebuie să facă acest efort ci evident olandezii. Olandezii care, în proporție de 50% (conform unui sondaj european de opinie din 2019) consideră că statutul lor de fostă putere colonială, deținut până în 1949, este în continuare un motiv de mândrie națională. Ceea ce ar putea explica dar nu și justifica atitudinea lor arogantă. Faptul că ei au o conduită politică marcată de accente de putere colonială nu justifică însă, sub nicio formă, atitudinea de reprezentanți ai unei țări de mâna a doua adoptată de liderii noștri aleși sau numiți care, conform surselor media, tocmai au recomandat europarlamentarilor români ”să nu fie vocali împotriva Olandei”, ”să nu le zică nimic pentru că așa este mai bine”, ”să îl ajutăm pe Rutte, netransformând subiectul primirii României în Schengen într-unul de politică internă în Olanda”. Bine gândit, să fie subiect doar la noi, căci oricum nu mai contează la câte probleme avem, pe ei săracii să îi cruțăm.
Dacă vrem să vorbim serios pe acest subiect, așa cum ar și trebui, o putem face doar după ce ministrul de externe, ca principal responsabil de problemă, ar vorbi public, poate în Parlament, despre programul de acțiune pe care (teoretic sub îndrumarea Președintelui) l-a aprobat pentru accederea in Schengen, program clar, cu termene și responsabilități de etapă explicite, din timp pregătit și riguros implementat. Program care în “Romania lucrului bine făcut”, la fel de teoretic, ar fi trebuit să existe. Până se va întâmpla însă așa ceva, ca să știm exact despre ce și cu cine trebuie să discutăm, se pare că trebuie să ne mulțumim în continuare cu vorbe de analiști”.
