Ciprian Demeter: Înlocuirea minților goale cu minți deschise, o provocare a educației românești

A educa un om doar din punct de vedere intelectual, nu şi moral, înseamnă a educa o ameninţare pentru societate, spunea Roosevelt, iar ameninţările pentru societatea românească au devenit, se pare, din ce în ce mai multe şi mai grave după 1989 şi, cu tot optimismul bezmetic ce m-a caracterizat toată viaţa, nu văd o îmbunătăţire a lucrurilor.

Anul 2022 a fost un an greu, plin de provocări, şi, totodată, o oportunitate de a testa capacitatea naţiunilor şi a indivizilor de a face faţă unor situaţii care nu se regăseau în cele existente traiului confortabil şi predictibil cu care omenirea a fost obişnuită de câteva decenii încoace. Ne stabiliserăm o zonă de confort pe care credeam că o merităm, deşi nu foarte mulţi indivizi ar fi putut spune că au făcut ceva pentru ea.

Educaţia morală despre care vorbea Roosevelt a ajuns în România anului 2022 să fie doar o rătăcire a vreunui personaj anacronic. Pe lângă provocările legate de pandemie, sistemul educațional din România are de înfruntat tocmai această lipsă a educaţiei morale care a căpătat dimensiunea îngrijorătoare a unui gigant, construit de 30 de ani încoace şi altoit în fiecare an cu un tupeu imaginativ caracteristic fiecărei orientări politice.

Mai mult decât oricând, în ultimele luni, săptămânal, s-a discutat despre învățământ, despre noua lege a educației din România și s-au expus puncte de vedere dintre cele mai diverse venite din partea părinților, elevilor, reprezentanților unor ONG-uri, profesorilor, membrilor Academiei Române, a unui ”grup de interese” și, nu în ultimul rând, al lui Sorin Câmpeanu, Ministrul Educației. Toată această defilare publică a domnului ministru, activitatea intensă pe care a avut-o pe tot parcursul vacanței de vară pentru a susține și a bifa etapa de consultări publice pentru ceea ce, argumentat, a fost contestat și pentru care s-a pledat să fie modificat mă duce cu gândul la vechiul proverb românesc: Câinii latră, ursul merge.

După săptămâni întregi de dezbateri, iată cele mai importante puncte din ceea ce va prevedea Legea Educației pentru  învățământul preuniversitar:

• Structura anului școlar cu cinci module și cinci vacanțe;
• Fără teze și fără note la Educație Fizică și Arte din 2023, precum și la alte discipline care pot fi stabilite prin ordin de ministru, unde se vor acorda calificative de tip „admis”/„respins”;
• Examene de admitere la Colegiile Naționale susținute după Evaluarea Națională;
•  Școlile profesionale vor fi din nou desființate – potrivit proiectului de lege a învățământului preuniversitar, se reorganizează în cadrul liceelor profesionale;
• Liceele profesionale nu vor mai putea organiza clase vocaționale sau de filieră teoretică, începând cu anul școlar 2023-2024, iar cele existente vor intra în lichidare;
• Portofoliul educațional va deveni obligatoriu și va conține toate documentele elevului și diplomele obținute de la grupa mijlocie de la grădiniță și până la terminarea liceului;
• Orientarea școlară va fi obligatorie pentru școală, nu pentru părinți și elevi, dar școala va fi obligată să emită documentele necesare pentru orientarea școlară pentru fiecare elev în parte și se vor baza pe portofoliulul educațional;
• Primăriile vor putea schimba, fără aprobare de la Ministerul Educației sau altă instituție a statului, destinația terenurilor și a clădirilor nefolosite ale școlilor, inclusiv a celor agricole, fără să aibă vreo condiție cu privire la destinația viitoare a spațiilor aflate în posesia statului după doar 3 ani de nefolosire;
• Programul Masa Caldă se va aplica numai unei liste de copii și nu tuturor școlilor;
• Conducerea Direcțiilor Județene pentru Învățământ Preuniversitar (DJÎP) va fi legată prin simbioză de ministru, care este politician – după concursul pentru funcțiile de directori generali și directori generali adjuncți ai acestor direcții, cei numiți în funcție prin ordinul ministrului Educației vor încheia contract de management pe perioada mandatului acestuia;
• Orice persoană fără studii în domeniul educației, fără masterat didactic sau DPPD-uri parcurse, odată licențiată ar urma să susțină o probă de verificare a cunoștințelor teoretice pedagogice, probă organizată de o nouă instituție, Centrul Național de Formare și Dezvoltare în Cariera Didactică, pentru fi angajată ca profesor, fără să fi avut nici măcar o oră de pregătire pedagogică la clasă;
•  Vor fi ajutați și furnizorii de cursuri de formare pentru profesori, majoritatea organizații neguvernamentale, sindicate, asociații și firme prin condiționarea subtil introdusă în proiectul de lege ca pentru evaluarea periodică a elevilor (fără nicio monitorizare ulterioară a rezultatelor și aplicării unuor măsuri remediale) și pentru formarea profesorilor bugetul să fie de minimum 20% din costul standard per elev al fiecărei școli:
• Activitățile de la “Școală după școală” nu vor mai intra în norma didactică a profesorilor la simpla cerere, ci ar putea constitui parte din normă doar în cazul în care profesorii vor face dovada că nu și-au putut constitui norma didactică din orele prevăzute în planul-cadru sau din “ore de pregătire pentru evaluări/examene naţionale şi/sau pentru obţinerea performanţei educaţionale, precum şi ore de învăţare remedială, nefiind prevăzută posibilitatea ca la Școala după școală profesorii să pregătească elevii pentru examene sau activități remediale.

Trasformarea învățământului românesc în agent electoral, politizarea numirilor la conducerea instituţiilor de învățământ şi a inspectoratelor şcolare, posibilitatea cadrelor didactice de a adera la o formaţiune politică şi lipsa transparenţei privind declararea averii acestora sunt nişte realităţi despre care fiecare partid politic face referire doar atunci când se află în opoziţie. A fost şi cazul Partidului Naţional Liberal care a condamnat cu vehemenţă numirile politice din învăţământul românesc, iar în momentul de faţă putem vorbi despre un procent de peste 60% dintre inspectorii şcolari care participă la alegeri pe listele PNL.

Este lesne de înţeles că educaţia şi justiţia au reprezentat domeniile de interes ale tuturor partidelor politice, pe de o parte vizând tocmai distrugerea sistemului de valori al individului şi interesul scăzut pentru educaţie, prin promovarea unor cadre didactice slab pregătite şi subordonate politicului, pe de altă parte prin numirea în rândul magistraţilor a unor persoane obediente şi şantajabile tocmai pentru a muşamaliza lungul şir de nelegiuiri, începând cu Revoluţia din 1989, continuând cu Mineriadele, până în prezent, când putem vorbi de un 10 August, de un Caracal şi lista rămâne deschisă cu exemple din viaţa cotidiană.

Până una-alta, învăţământul românesc a ajuns să fie o şcoală politică şi o reflexie a partidelor aflate la un moment dat la guvernare, iar aşa cum spunea Mark Twain, ”educaţia este totul, conopida nu este altceva decât o varză educată într-un colegiu”, prin unii dintre agenţii electorali din şcoli, numiţi generic “profesori”, însă nu putem ajunge prea curând la stadiul de “conopidă”. Suntem tot o “varză” şi a deveni o conopidă este pentru mulţi dintre noi încă un ideal!