China comunistă revinde agresiv gazul rusesc în Europa. Plătim acum gazul şi lui Putin, şi lui Xi Jinping

In ciuda apetitului redus pentru energie pe fondul prăbuşirii pieţei imobiliare şi a recesiunii economice, China comunistă a achiziţionat mai mult gaz natural rusesc până acum în acest an, în timp ce importurile din majoritatea celorlalte surse au scăzut.

Potrivit ZeroHedge, în iulie, s-a raportat că, potrivit datelor vamale chineze, în primele şase luni ale anului, China a cumpărat un total de 2,35 milioane de tone de gaz natural lichefiat (GNL) – în valoare de 2,16 miliarde de dolari. Volumul importurilor a crescut cu 28,7% de la an la an, iar valoarea a urcat cu 182%. Aceasta înseamnă că Rusia a depăşit Indonezia şi Statele Unite, devenind al patrulea mare furnizor de GNL al Chinei până în prezent în acest an!

Sursa citată precizează însă că acest lucru nu trebuie confundat cu gazul prin conducte, unde producătorul rus Gazprom a anunţat recent că livrările sale zilnice către China prin intermediul gazoductului Power of Siberia au atins un nou maxim istoric – Rusia este al doilea mare furnizor de gaze naturale prin conducte al Chinei, după Turkmenistan -, iar anterior a dezvăluit că furnizarea gazului rusesc prin conducte în China a crescut cu 63,4% în prima jumătate a anului 2022.

Ce s-a aflat în spatele acestei creşteri bizare a importurilor de GNL rusesc, s-au intrebat analiştii? La urma urmei, în timp ce China importă peste jumătate din gazele naturale pe care le consumă, cu aproximativ două treimi sub formă de GNL, cererea din acest an scăzuse brusc pe fondul dificultăţilor economice şi al unor opriri generalizate. Cu alte cuvinte, de ce această explozie a GNL-ului rusesc când cererea internă pur şi simplu nu există şi este în detrimentul celorlalţi?

„Creşterea cantităţii de GNL rusesc ar putea fi o deplasare a produselor care se îndreaptă spre Japonia sau Coreea de Sud din cauza sancţiunilor sau a cererii mai slabe din aceste ţări”, a declarat Michal Meidan, director al Programului energetic pentru China de la Institutul Oxford pentru studii energetice.

Un lucru a fost evident: China a vrut să menţină cât mai neclar posibil comerţul cu gaze naturale cu Rusia, motiv pentru care Administraţia Generală a Vămilor din China a încetat să mai facă publică defalcarea volumului comerţului cu gaze naturale prin conducte de la începutul anului, purtătorul de cuvânt Li Kuiwen confirmând că această măsură a fost luată pentru a „proteja drepturile şi interesele comerciale legitime ale importatorilor şi exportatorilor relevanţi”.

Dar acum se cunoaşte răspunsul: China a revândut în linişte acel GNL rusesc în locul care are nevoie disperată de el mai mult decât de orice altceva, Europa, Şi, bineînţeles, percepe în acest proces o marjă de profit destul de mare.

Financial Times (FT) a relatat recent că „temerile Europei legate de penuria de gaze în contextul în care iarna aproape că bate la usă, ar putea fi evitate datorită unui ‘cavaler alb’ neaşteptat: China”. Publicaţia mai notează că „cel mai mare cumpărător de gaze naturale lichefiate din lume îşi revinde o parte din marfa excedentară de GNL din cauza cererii slabe de energie de acasă. Acest lucru a oferit pieţei spot o ofertă amplă pe care Europa a exploatat-o, în ciuda preţurilor mai mari”.

Însă FT ignoră faptul că nu este vorba de „surplus” – la urma urmei, dacă ar fi fost aşa, importurile chinezeşti de GNL rusesc s-ar fi prăbuşit. Nu, cuvântul corect pentru a descrie GNL-ul pe care China îl vinde Europei este: GNL rusesc.

Importurile de GNL ale Europei au crescut cu 60% de la an la an în primele şase luni ale anului 2022, potrivit firmei de cercetare Kpler.

JOVO Group din China, un mare trader de GNL, a dezvăluit recent că a revândut o încărcătură de GNL unui cumpărător european.

Un trader de contracte futures din Shanghai a declarat că profitul obţinut în urma unei astfel de tranzacţii ar putea fi de ordinul zecilor de milioane de dolari sau chiar să ajungă la 100 de milioane de dolari.

Cel mai mare rafinator de petrol din China, Sinopec Group, a recunoscut, de asemenea, în cadrul unei teleconferinţe privind rezultatele din aprilie, că a canalizat surplusul de GNL pe piaţa internaţională.

Presa locală a afirmat că numai Sinopec a vândut 45 de încărcături de GNL, adică aproximativ 3,15 milioane de tone. Cantitatea totală de GNL care a fost revândută de China este probabil mai mare de 4 milioane de tone, echivalentul a 7% din importurile de gaze ale Europei în semestrul care a trecut până la sfârşitul lunii iunie.

Nu vă lăsaţi înşelaţi – tot acest „exces” de GNL a stat în Rusia parţial sau în întregime, dar din moment ce a fost „taxat” în China, susţin că nu mai este rusesc, ci GNL chinezesc.

Vestea bună este că cele 53 de milioane de tone cumpărate de blocul comunitar au dus rata de ocupare a depozitelor de gaze ale Europei la 77%.

Dacă această situaţie continuă, Europa îşi va atinge probabil obiectivul declarat de a umple 80% din instalaţiile de depozitare a gazelor până în noiembrie (moment în care va începe să golească rezervoarele într-un ritm ameţitor pentru a se încălzi în timpul iernii). Dar deşi prăbuşirea economică a Chinei a adus o relaxare mult aşteptată în Europa, aceasta vine cu o notă de subsol majoră. De îndată ce activitatea economică îşi va reveni în China, situaţia se va inversa rapid, iar Beijingul nu va mai reexporta GNL din Rusia pentru a menţine Europa la căldură.

În mod ilar, aceasta înseamnă, de asemenea, că în loc să fie dependentă de Rusia pentru gaz, Europa devine acum dependentă de Beijing pentru energia sa – care este tot gaz rusesc, doar că de data aceasta importat din China – ceea ce face de râs ambiţiile geopolitice ale SUA de a apăra o ordine internaţională liberală cu propriile sale exporturi de energie.

Mai rău, în timp ce Europa ar putea cumpăra GNL rusesc la preţul X, în schimb trebuie să plătească de două sau de trei ori mai mult, doar pentru a semnala lumii că nu va finanţa regimul lui Putin, când, în realitate, plăteşte în plus atât lui Xi, cât şi lui Putin, care încasează un preţ premium datorită penuriei generale a pieţei.

FT insinuează că Europa cumpără GNL rusesc prin intermediul Chinei afirmând că „dacă Rusia va exporta mai mult gaz în China ca mijloc de a pedepsi Europa, China va avea mai multă capacitate de a-şi revinde surplusul de gaz pe piaţa spot – ajutând indirect Europa”.

De ce să nu admitem pur şi simplu ceea ce este evident: China ajută Rusia să evite sancţiunile, şi ambele ţări se îmbogăţesc foarte mult în acest proces? Pentru că atunci ar fi pusă sub semnul întrebării judecata FT – la urma urmei, ziarul este un canal al gândirii neoliberale care a cerut un embargo complet asupra energiei ruseşti, un embargo pe care chiar şi WSJ îl recunoaşte acum, care a avut un efect spectaculos.

Lăsând la o parte defectele FT, ziarul are dreptate că, cu cât continuă acest tip de evitare pe căi ocolite a sancţiunilor ruseşti de către o Europa ipocrită (care îşi semnalează atât de tare virtutea atunci când adversarul este Rusia, dar nu îndrăzneşte să spună niciun cuvânt când este vorba de China), cu atât mai mare va fi influenţa Chinei asupra Europei.

Cu cât Europa devine mai disperată în privinţa aprovizionării cu energie, cu atât mai mult deciziile politice ale Chinei vor avea puterea de a afecta blocul. În timp ce Europa încearcă să se smulgă din dependenţa sa de Rusia pentru energie, ironia este că devine tot mai dependentă de China.

În cele din urmă, tot ceea ce a făcut Europa a fost să înlocuiască un stăpân al energiei (aşa cum a avertizat Trump în 2018) cu altul, chiar dacă ambii sunt foarte apropiaţi şi râd de prostia Bruxelles-ului, iar Beijingul – care, împreună cu Putin determină acum consumul zilnic de energie al Europei – ar dori să invadeze Taiwanul fără niciun zgomot din partea avertizorilor virtuoşi ai Europei.