Vremea extremă a deplasat 24 de milioane de oameni din țările lor în 2019, conflictele și alte dezastre alungând 9,5 milioane de acasă, potrivit unui raport publicat marți de Centrul de monitorizare a deplasărilor interne (IDMC).
Inundațiile și furtunile – în special ciclonii și uraganele – au deplasat 10 milioane, respectiv 13 milioane de oameni, incendiile, seceta, alunecările de teren și temperaturile extreme au contribuit la alte 900.000 de deplasări. Aproximativ un milion de oameni au fugit de vulcani și cutremure.
Cifrele sunt o amintire că dezastrele duc la migrația a milioane de oameni în fiecare an și că „se face prea puțin pentru a găsi soluții”, au scris autorii raportului. Unii care fug sau sunt evacuați se întorc mai târziu în casele lor, dar numărul total al persoanelor strămutate a crescut de-a lungul anilor până la cel mai înalt nivel. Aproximativ 51 de milioane de persoane strămutate – multe în tabere aglomerate, insalubre.
Un număr mare de persoane strămutate trăiesc în condiții în care răspândirea coronavirusului va fi cu atât mai ușoară, a spus directorul IDMC, Alexandra Bilak.
Cum le spui oamenilor să rămână acasă când casele lor au fost distruse de dezastru?
Crizele globale precum schimbările climatice, migrația forțată și coronavirusul se hrănesc reciproc în mod neașteptat, a spus Maarten Van Aalst, directorul Centrului Climatic de la Crucea Roșie și Semiluna Roșie.
Normele de distanțare fizică pentru a preveni răspândirea virusului, de exemplu, ar putea lăsa școlile și bisericile mai puțin capabile să adăpostească victimele furtunilor extreme și să împiedice guvernele să îmbarce oamenii în autobuze. Pentru persoanele forțate să locuiască în tabere sau strămutate în mahalale, nu există suficientă apă și săpun pentru a menține virusul la distanță.
Luate împreună, impactul mai multor crize este mai mare decât fiecare separat, a spus Van Aalst, citat de dw.com, adăugând că multe persoane strămutate nu au provizii financiare sau alimentare pentru a supraviețui următorului dezastru.
