Se va încheia lumea cu totul, o să vină Dumnezeu să-și strângă jucăriile, iar ministrul Virgil tot nu va fi în stare să apară în fața nației și să spună de ce s-au scumpit facturile, cât sunt cauze externe, cât interne, cât furăciune, cât minciună, pe ce perioadă se gândește că se va întinde criza și care e planul României pentru anii care vin în legătură cu asta, notează Cațavencii.
O criză, de orice fel, trebuie să readucă logica într-un sistem. Bulversează, strică, reașază și, implicit, îi obligă pe toți să analizeze, să argumenteze, să stabilească motive, cauze, să compună apoi scenarii, să articuleze tot câmpul probabilului.
Nimic, dar nimic din toate acestea în comportamentul Guvernului sau al ministerului. Virgil Popescu mai degrabă pare dezinteresat de domeniu. Nu mai zic de comunicare sau de o minimă sforțare ca să transmită ceva cetățenilor, păgubiților. Într-una dintre ultimele ieșiri a spus că poate ar fi bine să nu mai fim atât de „pro-consum“. „Să nu mai fim pro-consum“, unică exprimare a cuiva care ar vrea să pupe-n fund capitalismul în vreme ce face cu ochiul publicului, atenționându-l asupra unui pericol real: oricând capitalismul ar putea să strângă din buci.
Și-apoi, el de unde să știe, să-l mai lăsăm și-n pace, să citim pe net dacă tot suntem atât de disperați.
