Cum bagă țara în FALIMENT guvernul lui Iohannis: Finanțarea facturilor mărite de către stat e ca și cum hoțul îți pune pistolul la tâmplă

Economistul Andrei Mocearov susține că liderii politici au ales cea mai proastă soluție în criza prețurilor la energie: „În lipsa oricărei reglementări de bun simț, banii publici, prin subvențiile acordate populației, ajung în buzunarele speculanților, iar economia e pusă pe butuci. Dar banii de subvenție sunt tot ai oamenilor”.

„Vinovatul principal pentru creșterea prețurilor în UE este chiar UE, și nu piața globală. Pentru creșterea prețurilor în România, se adaugă și un «bonus» local, românesc, o combinație de incompetență și libertarianism primitiv”, este de părere Andrei Mocearov, doctor în economie, inginer energetician și expert în afaceri europene. 

„În România e huliganism economic” Într-un interviu acordat cititorilor Libertatea, analistul își prezintă versiunea despre cine plătește, cine suferă și cine câștigă.

– Domnule Mocearov, criza prețurilor la gaz și electricitate a lovit România!

– Ce se întâmplă în România e huliganism economic. În loc să reglementeze piața de energie, guvernanții au ales să subvenționeze facturile la gaz și electricitate pentru populație. E ca atunci când vine hoțul și, cu pistolul la tâmplă, îți cere toți banii pe care-i ai, iar statul, binevoitor cu tine, un simplu cetățean, se oferă și-l plătește el pe hoț în locul tău. „Lasă că plătesc eu taxa de protecție, din banii tăi!”. Niciun întreprinzător nu va putea face față facturilor enorme…

– În țările europene, prețurile la gaz și electricitate au crescut la fel de mult ca în România?

– De la bun început trebuie subliniat că nu avem o criză a energiei, ci o criză a prețurilor energetice. Nu scăderea ofertei și/sau creșterea cererii fizice de gaz și electricitate este principala cauză, ci operațiunile speculative pe cele trei piețe. Asta înseamnă masiv tranzacții fictive, fără corespondent în tranzacțiile fizice. Cele trei piețe sunt: piața gazului, piața de electricitate și piața carbonului, sistemul european de comercializare a emisiilor de CO2. Originea acestei crize a prețurilor energetice este una cu predilecție europeană. Din cauza incompetenței decidenților, România a adăugat ceva specifica, înrăutățind o situație deja gravă importată. 

„Contractele speculative sunt problema”

– Este o criză declanșată de cei doi ani de pandemie COVID? – Nu. Pandemia a devenit o oportunitate pentru declanșarea crizei prețurilor. În spațiul public circulă mai multe explicații pentru creșterea exponențială a prețurilor la energie: vânt prea puțin, iarnă prea rece, vară prea caldă în Brazilia, apă prea puțină în Norvegia. Apoi: închiderea unor centrale nucleare în Germania, cerere mare de gaz lichid în Asia, închiderea treptată a unui câmp de gaz în Olanda, refacerea după pandemie, defecțiuni la rețelele de transport.

Două explicații sunt însă cele mai insistente și populare:

1. Recuperarea după pandemie care ar fi condus la creșterea cererii.

2. Show-ul geopolitic cu Gazprom/Rusia, care ar fi dus la scăderea ofertei.  Prima explicație nu ține, pentru că recuperarea față de 2020 nu a condus la o cerere mai mare față de 2019, când prețurile la gaz erau mici. Nici explicația cu Gazprom nu e chiar verosimilă. Gazprom a livrat toate cantitățile promise prin contractele pe termen lung, dar e adevărat că a refuzat să livreze gaz în orb, adică pe piața spot, fără un client clar care să cumpere gazul fizic respectiv.  Oricum, chiar dacă explicațiile astea ar avea un sâmbure de adevăr, ele nu pot justifica explozia fantastică de prețuri. – E o întrebare riscantă, însă care ar fi fost creșterea normală de prețuri în aceste cazuri?

– Ele ar putea explica o creștere poate cu 10-15% a prețurilor, dar nu o creștere de 3-5 ori, chiar și mai mult uneori. De fapt, aprovizionarea cu electricitate și gaz nu a avut până acum perturbări, nu s-a înregistrat niciun blackout. Producția a acoperit consumul, amândouă fiind în parametrii normali.  Influența cea mai mare vine însă de la încurajarea tranzacțiilor pe piețele spot atât la gaz, cât și la electricitate, speculative prin natura lor, în dauna contractelor pe termen lung, și din natura pur financiară a pieței carbonului care permite ușor operațiuni speculative. Acuză o dezinformare intenționată – De ce s-au declanșat brusc, acum, aceste operațiuni speculative?

– Există un mecanism care poate declanșa operațiunile speculative: așteptările. Economiștii știu bine acest lucru. În mod normal, când prețurile cresc, cantitatea oferită crește și ea. În electricitate și gaz nu există probleme serioase cu creșterea producției. Poate interveni însă așteptarea.  Dacă producătorii de gaz, de exemplu, interpretează că această creștere a prețurilor va continua, nu vor mări cantitatea de gaz livrată, așteptând să crească și mai mult prețurile, pentru a o vinde mai avantajos. Așteptările acestea pot fi naturale sau create artificial prin dezinformare. Ne aflăm, cred eu, în al doilea caz.

– Asta s-a întâmplat în Europa? – În Europa, decizia politică de a accelera tranziția verde, prin lansarea pachetului legislativ „Fit for 55”, în iulie 2021, a condus la creșterea vertiginoasă a prețurilor pe piața carbonului. Plus, unele țări, în primul rând Germania, unde populismul verde a căpătat chiar accente isterice, au închis mai devreme decât era inițial planificat centralele nucleare. A urmat lansarea dezinformării privind creșterea cererii reale de gaz, chipurile refacerea după pandemie, și reducerea ofertei reale de gaz, vezi Gazprom. În felul acesta s-a creat așteptarea unei crize a gazului spre sfârșitul iernii, care a împins speculativ prețurile foarte sus.  Nu avem o criză a gazului, care probabil nici nu va veni, ci o criză a prețului gazului.

– Și criza electricității?  – Felul cum e proiectată piața de electricitate, unde prețul marginal al celei mai scumpe surse este prețul de echilibru, a permis ca această criză a prețului gazului, coroborată cu creștere prețului carbonului, să se transforme și într-o mare criză a prețului electricității, nu a electricității. Comisia Europeană a estimat că 80-85% din creșterea prețului electricității este cauzată de creșterea prețului gazului, iar restul de 15-25% creșterii prețului carbonului. 

„ANRE crede în piața dată de divinitate” – De ce în România se resimte mult mai sever decât în celelalte țări? – Răspunsul simplu este că noi am fost mai catolici decât Papa și am liberalizat total piețele, cu dereglementare maximă. ANRE și îndeosebi vicepreședintele Zoltan Nagy-Bege cred într-o piață dată de divinitate care este în afara societății, adică trebuie lăsată complet liberă, fără nicio reglementare.

Imaginați-vă traficul rutier fără semne de circulație pentru a vă face o mică idee despre cum funcționează piețele de energie în România. Nu există, de fapt, nicio restricție. Practic, oricine poate să vândă oricât și oricând. Acest lucru a avut drept rezultat că operațiunile pe piața spot sunt preponderente față de contractele bilaterale pe termen lung. Peste 50%, chiar 60%, în timp ce în alte țări sunt sensibil mai mici, de exemplu în Spania, doar 4% din tranzacții sunt pe piața spot. În Germania, 0%. Piața este puternic manipulată și deci distorsionată grav, sub privirile îngăduitoare ale ANRE și Consiliului Concurenței. 

Unde ajung banii mai mulți?

„Statul îi finanțează indirect pe speculanți”

– Cine sunt actorii din piață?

– Producătorii, unde doar 20% din ei sunt privați, distribuitorii, care sunt privați, și intermediarii. Ei sunt cei care se joacă cu prețurile…

– Cine câștigă și cine pierde în acest joc?

– Toți câștigă. Dacă și CET Oltenia, cu pierderi imense din cauza cărbunelui și care lucra doar 2 zile pe săptămână, a ajuns acum să nu se mai vaite de bani… Numai că statul, prin producătorii săi mari, Hidroelectrica și Nuclearelectrica, nu-și va recupera decât o mică parte din subvențiile acordate. Restul de bani publici vor ajunge în buzunarele celorlalți speculanți din piață: distribuitori și intermediari.

– Nu e asta o perspectivă populistă?

– Nu. Practic, statul îi finanțează indirect pe speculanți, prin compensarea oferită populației, și astfel îi și încurajează să crească prețurile și mai mult.

– Intermediarii cine sunt? 

– Băieții ăia deștepți din energie nu mai sunt, ei stau la plajă, liniștiți. Pe piață sunt acum vreo 150 de intermediari. Traderii stau într-un apartament și fac tranzacții fictive cu energie… La comisia de anchetă parlamentară, chiar domnul Dumitru Chiriță, președintele ANRE, a oferit un crâmpei din această manipulare. Jucătorul A vinde jucătorului B, iar acesta din urmă revinde înapoi jucătorului A, ridicând artificial prețul. În spatele acestor tranzacții nu există nicio mișcare reală de comerț. Nici marfă fizică, nici altceva. Nimic. Totul e fictiv. Totodată, la aceeași comisie de anchetă, producătorii și furnizorii s-au acuzat reciproc de rezilierea contractelor pe termen lung, plătind amenzile și despăgubirile, dar câștigând înzecit pe piață. Este un dezmăț al prețurilor în afara oricărui control.

– Revenim cu întrebarea: cu cât au crescut prețurile la gaz și electricitate în Europa și cu cât în România?

– Dacă ne uităm la dinamica prețurilor angro și cu amănuntul din diverse state din UE observăm situația atipică în care se află România. În medie, în UE, prețurile angro la electricitate și gaz au crescut semnificativ mai mult decât prețurile cu amănuntul. La noi lucrurile stau invers. Astfel, în perioada 2019-2021, în România, prețurile cu amănuntul, deci prețurile la consumator, au crescut considerabil mai mult decât media UE: 

La electricitate e o creștere de 48% față de o medie UE, de doar 7%

La gaz – o creștere de 103% față de o medie UE, de doar 14%. 

Mai surprinzător este că prețurile angro stau exact invers, la noi au crescut puțin, la gaze chiar au scăzut. La electricitate este o creștere la noi de 121% față de media UE de 230%, iar la gaz, la noi este de fapt o scădere, minus 41% față de o creștere medie foarte mare în UE de 429%.

– Cum se explică această anomalie?

– O posibilă explicație constă în faptul că, la noi, furnizorii transmit consumatorilor o mare parte din prețurile speculative din piața angro. Cu cât ponderea tranzacțiilor pe piața spot, prețuri mai mari, e mai mare față de contractele bilaterale pe termen lung, prețuri mai mici, cu atât mai mult se transmite prețul mare de pe piață la consumatorii finali.

Plus volatilitatea mai mare a prețurilor care stimulează furnizorii să se protejeze prin oferte de prețuri mai mari la utilizatorii finali. Nivelul următor de amplificare al prețurilor este chiar la furnizori, prin utilizarea unor practici comerciale înșelătoare. Totul se petrece ca și cum ar exista departamente speciale ale furnizorilor care au ca obiect de activitate inventarea unor cât mai sofisticate și diverse practici comerciale înșelătoare.