Conservatoarea malteză Roberta Metsola, aleasă marţi doar a treia preşedintă a Parlamentului European (PE), lăudată drept o figură a compromisului şi criticată totodată din cauza poziţieisale împotriva avortului, consideră că Uniunea Europeană nu este o birocraţie instituţională, un loc care nu este zguduit de crize, ci un loc de promovare a valorilor europene şi entuziasmului unui proiect ridicat din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial, relatează Deutesche Welle.
Acum ea trebuie să-şi transforme vorbele în fapte.
Ea a fost aleasă preşedinta PE în ziua în care a împlinit 43 de ani.
Deşi alegerea sa poate fi considerată un cadou de ziua sa, nu este totuşi o surprză.
Potriivt unor acorduri încheiate în iulie 2019 între cele mai importante trei grupuri europarlamentare – creştin-democraţii din cadrul PPE, social-democraţii şi liberalii din cadrul Renew Europe -, acest ”top job” urma să fie deţinut mai întâi de social-democratul David Sassoli, care a decedat marţea trecută, şi să revină apoi dreptei europene, în a doua parte a mandatului.
Metsola face parte din Partit Nazzjonalista (Partidul Naţionalist maltez) care este membru al grupuui europarlamentar al Partidului Popular European (PPE) şi a fost aleasă ca o figură a consensului, care se bucură de respect.
”Suntem obişnuiţi cu toţii cu disensiunile şi criza. Ascensiunea şi popularitatea Robertei dovedesc că este încă posibil să se facă politică prin consens”, rezumă un coleg de partid al lui Metsola, David Casa.
Roberta Metsola, o eurodeputată din 2013 şi o vicepreşedintă a PE din 2020, a câştigat recent vizibilitate, după ce a asigurat interimatul lui David Sassoli, care nu a fost prezent în hemiciclu în toamnă, din cauza unei pneumonii.
Tot ea a asigurat interimatul la preşedinţia PE până la alegerea sa.
Ea este doar a treia femeie care conduce Parlamentul European, după fanţuzoaicele Simone Veil şi Nicole Fontaine.
Parlamentul European este organul legislatv al Uniunii Euroene (UE) şi reprezintă cei 450de milioane de cetăţeni europeni. El este ales în mod direct de către europeni, la cinci ani.
Metsola a candidat fără succes de două ori la un mandat în PE.
Două înregistrări video de campanie, publicate de către PPE pe reţele de socializare înainte de alegerile de marţi arată cum vrea să fie percepută Metsola – o femeie inspeirată de femei puternice şi care vrea să inspire la rândul său. Ea este mama a patru băieţi, care-şi împarte viaţa între familie şi carieră, o luptătoare care nu renunţă atunci când crede în ceva.
Însă eşecul nu-i este străin. Ea a fost aleasă în PE în 2013, după două eşecuri. Însă a înregistrat o ascensiune fulgerătoare. În 2020, ea a devent una dintre primele vicepreşedinte ale Legislativului european, iar ca membră a Comisiei Libertăţilor Civile, Justiţiei şi Afacerilor Interne a apărat dreptul la azil în UE.
În urma asasinării compatrioatei sale, jurnalista Daphne Caruana Galizia, Metsola a îndemnat Guvernul maltez să asigure libertatea presei şi să lupte împotriva corupţiei.
Eurodeputatul maltez David Casa, care se prezintădrept un prieten apropiat al lui Metsola, declară DW că o cunoaşte de când era studentă în Malta. Ea impresiona atunci prin hotărâre şi ambiţie.
Metsola şi Casa au făcut campanie, în 2004, în favoarea aderării Maltei la UE, iar Metsola a declarat în mai multe rânduri că din această cauză a devenit o activistă politică şi şi-a petrecut mai puţin timp în bibliotecă studiind dreptul.
Numeroşi europarlamentari au susţinut-o marţi.
Europarlamentarul grec Stelios Kympouropoulos a prezentat-o drept ”destul de îndrăzneaţă pentru a fi faţa unui Parlament extovertit şi puternic”.
În contextul în care PE întâmpină uneori dificultăţi în a ajunge la un compromis cu alte nstituţii europene, Consiliul european şi Comisia Europeană (CE), îndrăzneala este o trăsătură care poate promova interesele PE.
Însă în pofida faptului că Roberta Metsola este o fgură a compromisului, numeroşi Verzi şi membri ai stângii radicale nu sunt mulţumiţi că este un lider, din cauză că politiciana malteză a votat mereu împotriva rezoluţiilor PE care cer ţărilor europene să legalizeze avortul.
Aceasta nu este însă o poziţie surprinzătoare a unei malteze. Insula mediteraneeană, cel mai mic stat membru al UE, are una dintre cele mai dure legislaţii privind avortul din lume şi este singurul stat membru UE care interzice avortul.
Eurodeputata franceză Manon Aubry denunţă la DW în alegerea lui Metsola ”un semnal teribil în privinţa drepturilor femeilor în întreaga Europă”. ”De exemplu pentru femeile din Polonia, care luptă de mulţi ani pentru dreptul de a deţine controlul asupra propriilor corpuri”.
Aubry recunoaşte însă că Metsola face parte din aripa progresistă a PPE, care susţine drepturile lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT).
În acest sens, ea consideră ”paradoxală” poziţia împotrva avortului a lui Metsola.
Europarlamentara spaniolă de stânga Sira Rego, contracandidata la preşedinţia PE înfrântă a lui Metsola, consideră că este important ca femeile să fie vizibile, însă o schimbare reală este şi mai importantă.
”În afară de spaţiul politic şi simbolic ocupat de femei, este esenţial să fe implementate poltici feministe”, subliniază Rego.
Casa nu vede de ce poziţia cu privire la avort a lui Metsola i-ar afecta preşedinţia PE, care ”este cu siguranţă mai mult decât o sumă a unei singure probleme”.
Metsola, ca politiciană malteză, este obligată să respecte valorile poporului maltez, declară Casa, referindu-se la sondaje care arată că opinia publică malteză se opune ferm avortului în această ţară catolică.
Metsola a declarat cotidianului francez Le Figaro că nu se recuoaşte într-o ”caricatură”, cum este prezentată în unele ţări. Ea a subliniat cp luptă în favoarea unor politicifeministe şi că nu are o problemă personală cu avortul.
În pofida faptului că Aubry ar fi preferat ca PE să fie condus de către altcineva, ea declartă că grupul său parlamentar va coopera cu Metsola.
Aubry declară DW că Metsola va reprezenta nu doar interesele malteze, ci ale întregului Parlament European.
Majoritatea eurodeputaţilor întruniți la Strasbourg au condamnat, în mai multe rânduri, evoluţii împotriva avortului în Uniunea Europeană.
