În ultimii 30 de ani statul român a dus o politică îndreptată împotriva micilor ferme de familie.
În timp ce în tot spațiul european viața rurală este una care asigură condiții de trai chiar mai bune decât la oraș, în România țăranul român este pus la colț iar gospodăria agricolă tradițională a fost distrusă.
Politicienii români se fac responsabili de distrugerea micilor familii de fermieri. S-au impus politici care au favorizat dezvoltarea unor companii agricole gigant, dar care au distrus comunitățile locale.
În aceste vremuri grele se vede însă și comportamentul lacom al mastodonților din agricultură. Cele mai mari societăți comerciale agricole nu sunt cu capital privat românesc ci străin.
Ce fac acestea? În vremuri de criză vând produsele cui oferă mai mult. Ori România nu poate oferi mai mult decât Italia, Franța, Germania sau Spania. Asta înseamnă că deși produsele agricole sunt realizate din pământ românesc, ele nu mai hrănesc pe români, obligați să stea la coadă la supermarket.
Am ajuns în România să nu mai găsim în magazine făină, mălai, ulei sau drojde… Este rușinos ce se întâmplă.
În acest timp micii fermieri, cei care au reușit să supraviețuiască exterminărilor succesive făcute de direcția sanitar-veterinară, scot produse spre vânzare la stradă. Ei sunt cei care în aceste zile au și oferă românilor pâinea cea de toate zilele.
Găina, porcul sau laptele din bătătură sunt stigmatizate, nu mai sunt pe placul autorităților. La nivel local administrațiile publice dau din umăr, deși ar putea să ajute comunitățile locale prin colectarea centralizată.
Gospodăria agricolă tradițională reprezintă singura cale spre siguranța alimentară a țării.
