Corabia eșuată. Cum au îngropat rețelele de cumetrie, firmele de casă și interpușii un fost centru industrial al județului Olt

În anul 2026, Corabia oferă imaginea unui contrast izbitor între un trecut industrial puternic și un prezent marcat de stagnare și subdezvoltare. Odinioară un pilon economic al județului Olt, susținut de întreprinderi fanion precum fabrica de melană, fabrica de zahăr și tăbăcăria, orașul de pe malul Dunării a pierdut complet motoarele economice care asigurau mii de locuri de muncă, fără a reuși să atragă investiții private capabile să umple acest gol. Chiar și potențialul natural al zonei — pescuitul și turismul la Dunăre — a fost paralizat de seceta și scăderile cotelor fluviului din ultimii ani, dar mai ales de lipsa unei viziuni administrative coerente.

O simplă deplasare prin oraș scoate la iveală o realitate greu de justificat: încă de la intrare, șoferii sunt întâmpinați de un carosabil degradat și gropi de dimensiuni considerabile, care după fiecare ploaie transformă circulația într-un slalom orb printre bălți. Nici zona centrală sau perimetrul pieței nu arată mai bine, fiind afectate de o circulație dezorganizată și de lipsa marcajelor rutiere. Deși în ultimii ani s-au amenajat anumite spații publice, aceste realizări punctuale sunt complet umbrite de infrastructura rămasă într-o altă epocă.

Dacă declinul industrial s-a acumulat în decenii și depășește capacitatea unui singur buget local — necesitând intervenția coordonată a Consiliului Județean Olt, a parlamentarilor și a Guvernului —, lipsa banilor pentru infrastructura de bază are o explicație mult mai concretă. În spatele străzilor rupte din Corabia și al comunelor limitrofe fără apă sau canalizare funcționează un mecanism sistematic de sifonare a banilor publici. Milioane de euro din taxele cetățenilor se scurg prin achiziții directe supraevaluate către o rețea de cumetrie politică, articulată în jurul primarului din Corabia, Iulică Oane, al lui Sile Jianu (nașul de cununie al lui Stoenică Remi, fiul vitreg al edilului) și al filierei politice patronate de familia Stănescu.

De la servirea băuturilor la lucrări supraevaluate: Cazul „Curtea Boierească”

Un exemplu elocvent al modului în care sunt direcționate fondurile locale este societatea Curtea Boierească SRL (CUI 29131457) din comuna Izbiceni, deținută de Dima Floricel. Deși firma deține o sală de evenimente și are ca obiect principal de activitate „baruri și alte activități de servire a băuturilor”, principala sa sursă de venit o reprezintă contractele de construcții cu primăriile din sudul județului Olt. Cheia acestui succes financiar stă în legăturile de rudenie: fiul patronului Dima Floricel este nașul de cununie al fiului lui Alexandru Stănescu, fratele liderului PSD Paul Stănescu.

Ascensiunea firmei în sistemul achizițiilor publice (SICAP) a început încă din 2016, când salariul minim net în România era de doar 925 de lei:

• Orașul Corabia (2016–2022): Firma a încasat 70.000 de euro din două contracte pentru trotuare (21.03.2016 și 21.03.2018), urmate în 2021 și 2022 de alte contracte în valoare de 84.000 de euro (un grup sanitar la Grădina de vară și sisteme de detectare a incendiilor la Liceul Tehnologic Danubius).
• Comuna Fărcașele (2019): A obținut 125.000 de euro pentru trei lucrări la școala locală: un grup sanitar (66.185 euro), un cazan de încălzire (33.000 euro) și un teren de sport (25.000 euro).
• Comuna Tia Mare (2023–2026): Într-o comună condusă de primarul Virgil Gulie, care nu dispune nici astăzi de apă curentă, canalizare sau asfalt, Curtea Boierească SRL a dat adevărata lovitură financiară: 316.000 de euro în 2023, 83.000 de euro în 2024 și 127.000 de euro în 2025.

Analiza devizelor din Tia Mare arată discrepanțe majore față de prețurile reale ale pieței din anul 2026:

• Hală metalică de 200 mp (antrepriză pompieri): Plătită din bani publici cu 80.670 de euro, în condițiile în care cea mai scumpă ofertă a firmelor de profil în 2026 nu depășește 45.000 de euro.
• Două terenuri de minifotbal: Contractate la 73.500 de euro, respectiv 80.670 de euro, deși prețul maxim de piață pentru astfel de amenajări cu nocturnă inclusă este de 50.000 de euro. În plus, chiar în 2026, an de austeritate bugetară, firma a mai încasat 4.600 de euro pentru a repara terenul de la Școala Tia Mare, pe care îl construise cu doar doi ani în urmă.
• Trotuare pe strada Mihai Viteazul (1.000 mp): Decontate cu 94.000 de euro, față de un cost real de cel mult 40.000 de euro (cu tot cu pregătirea terenului, cofrat și dirigenție de șantier). Localnicii reclamă că, în realitate, lucrarea constă în câteva sute de metri de alei de beton late de 50 cm, năpădite de buruieni și complet inutilizabile.
• Renovări pe bandă rulantă: Între 2024 și 2026, societatea a renovat toate clădirile primăriei (școli, grădinițe, săli de festivități și locuri de joacă făcute tot de ea). Punctul culminant al risipei a fost atins în 2024, când s-au plătit 25.000 de euro pentru „renovarea” exterioară — în fapt, o simplă vopsire a fațadei — a fostei școli din satul Potlogeni, unitate desființată în urmă cu 15 ani din lipsă de elevi.

Monopolul pe cadastru și consultanța juridică fără procese

O altă ramură a grupării îl are în prim-plan pe Stanciu Valentin, un apropiat al lui Sile Jianu, deținător al unui birou de cadastru în Corabia. Prin intermediul a două societăți — Das Geodezic Engineering SRL (CUI 36900500, cu sediul în Izbiceni, administrată personal) și Das Topo-Cad Geodezic SRL (CUI 37814288, cu sediul în Corabia, administrată de soacra sa, Dincă Marioara) — acesta a monopolizat serviciile de cadastru și dirigenție de șantier în comunele Izbiceni, Studina și Giuvărăști. În doar patru ani, cele două firme au absorbit din bugetele acestor primării 745.000 de euro.

Nici familia nu a fost ocolită de contractele directe. Pe 4 mai 2021, soția acestuia, avocata Stanciu Alexandra din Corabia, a încasat prin achiziție directă 22.800 de euro de la Primăria Tia Mare pentru „servicii de consultanță și reprezentare juridică”, în condițiile în care pe portalul instanțelor de judecată instituția nu figura cu niciun litigiu.

Rețeaua „Nati”: Funcționari fictivi, suveica firmelor și metoda „Moldoveanul”

În paralel cu firmele de casă ținute la vedere, în bazinul Corabia operează de peste un deceniu o schemă mult mai sofisticată de evaporare a fondurilor publice și de evaziune fiscală, coordonată de Domozină Nataliu Adrian, zis „Nati”. Fost angajat la cabinetul parlamentar al ex-deputatului Alexandru Stănescu — rampă de lansare care i-a deschis ușile primăriilor din sudul județului —, Domozină figurează în prezent ca șef de serviciu în cadrul Primăriei Corabia. Funcția este însă doar un paravan: în loc să își desfășoare activitatea la birou, acesta gestionează pe teren o suveică de firme abonate la lucrări directe și subantreprize pentru rețelele de apă, canalizare și gaze în Corabia, Tia Mare, Vădastra, Grojdibodu, Orlea și Cilieni.

Modus operandi-ul rețelei urmează un ciclu precis de 4–5 ani:

1. Se înființează o societate (direct sau prin interpuși) care preia contracte pe bandă rulantă prin atribuire directă.
2. Se încasează milioane de lei pentru lucrări adesea supraevaluate și slab executate, timp în care firma acumulează datorii mari la bugetul de stat.
3. Când firma intră în blocaj sau inactivitate fiscală, este cesionată unor cetățeni din Republica Moldova, iar sediul social este mutat în București, la adrese de tip „cutie poștală” — precum cea din strada Poiana cu Aluni nr. 6, bl. 17, unde figurează înregistrate peste 1.000 de societăți-fantomă.

Traseul financiar al celor patru firme din această suveică ilustrează amploarea prejudiciilor:

• NATIVEN TIMCONS TEAM SRL: Activă din 2016, a fost abandonată în 2018 cu datorii la stat de 284.509 lei și cedată cetățenilor moldoveni Hodorogea Nicolae și Motricala Andrei.
• DOMONAT ELECTRO CONSTRUCT SRL: A încasat 1.731.313 lei în perioada 2016–2020. A fost abandonată cu datorii fiscale de 159.636 lei și preluată în 2023 de cetățeanul moldovean Urmașu Valeria, cu mutarea sediului în str. Poiana cu Aluni.
• ELECTRO GOOD OLD SRL: Principalul vehicul financiar al rețelei între 2020 și 2024, cu încasări totale de 4.783.729 lei (aproximativ 950.000 de euro) de la primării, dintre care 2,1 milioane lei doar de la Primăria Corabia și 880.000 lei de la Tia Mare. A fost trasă pe linie moartă în 2024 cu datorii la stat de 201.212 lei și transferată în 2025 pe numele moldoveanului Darii Mihai, la aceeași adresă-fantomă din Capitală.
• DOMO PLAST PRODUCT SRL: Noua firmă lansată în 2025 pe numele Adrianei Domozină. Doar în anul 2026 a primit deja patru contracte din bani publici în valoare de 511.439 lei, inclusiv pentru amenajarea fostului sediu al Poliției de Frontieră, clădire în care urmează să se mute Primăria Corabia.

Circuitul închis al banilor la masa Consiliului Local

Documentele oficiale din arhiva Primăriei Tia Mare demonstrează cum deciziile politice locale s-au împletit direct cu interesele financiare personale:

• Prin HCL Tia Mare nr. 51 din 17 august 2015, lucrările la „Sala de festivități, satul Doanca” (în valoare de 535.799,99 lei cu TVA) au fost atribuite direct către SC Domonat Electroconstruct SRL, reprezentată chiar de Domozină Nataliu Adrian.
• Prin HCL nr. 17 din 16 iulie 2016 (70.000 lei pentru căi de acces și alei la Școala Gimnazială Tia Mare) și HCL nr. 16 din 18 iulie 2016 (10.000 lei pentru amenajarea camerei centralei termice la Dispensarul Uman), contractele au fost direcționate către SC Nativen Timcons SRL.

Ambele ședințe din iulie 2016 au fost prezidate și semnate de consilierul Gîsculescu Danubian Cristian, în calitate de președinte de ședință. În 2021, devenit între timp viceprimar al comunei Tia Mare, Gîsculescu a înființat prin intermediul soției societatea Raisa Catalin Construct SRL, prin care a achiziționat un excavator. Utilajul a fost închiriat ulterior chiar firmelor controlate de Domozină Nataliu, închizând astfel cercul: banii publici votați în Consiliul Local pentru firmele șefului de serviciu de la Corabia s-au întors, sub formă de chirie pentru utilaje, în conturile familiei viceprimarului.

În timp ce locuitorii din Corabia și din comunele învecinate suportă consecințele depopulării, ale lipsei locurilor de muncă și ale unei infrastructuri degradate, milioane de euro care ar fi putut finanța modernizarea reală a zonei s-au transformat în profituri pentru o rețea restrânsă de familii, fini și interpuși. Cu un traseu documentat prin hotărâri de consiliu, achiziții directe în SICAP și cesiuni repetate către cetățeni străini pentru îngroparea datoriilor la ANAF, tabloul de la Corabia nu mai reprezintă doar o problemă de proastă administrare, ci un dosar deschis care așteaptă intervenția instituțiilor de control și a parchetelor.