Schema prin care Hidroelectrica vinde energie ieftină „băieților deștepți” din siajul ONAC: Tun de 130 de milioane de euro sub semnătura oamenilor lui Bolojan
O procedură aparent banală publicată pe platformele de achiziții publice scoate la lumină o schemă clasică prin care energia ieftină produsă de cel mai valoros activ al statului român ajunge din nou pe masa privilegiaților, relatează Puterea.ro. Hidroelectrica, aflată sub conducerea lui Dan Plaveti — artizanul dezastrului de la Complexul Energetic Oltenia, propulsat și menținut în funcție pe filiera lui Ilie Bolojan —, a parafat o înțelegere de proporții prin care resursele hidroenergetice sunt cedate la prețuri de dumping, într-un mecanism gândit să avantajeze rețelele de influență abonate la contractele cu statul.
Acord-cadru de peste 130 de milioane de euro între Hidroelectrica și ONAC
Conform documentației oficiale de atribuire, Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), condus în regim de interimat de Mihaela Dincă, a parafat o tranzacție gigant cu producătorul de stat. Printr-un acord-cadru centralizat, instituția achiziționează de la Hidroelectrica „energie electrică de joasă tensiune (JT) și medie tensiune (MT) în numele și pentru utilizatorii menționați în caietul de sarcini”.
Documentele anexe ale procedurii detaliază atât lista beneficiarilor finali, cât și volumele masive de curent electric rezervate direct din producția hidro. În cifre absolute, valoarea afacerii se ridică la suma uriașă de 664.457.298,17 lei (aproximativ 133.000.000 de euro) — un contract uriaș prin care energia de bază a țării este blocată și direcționată prin proceduri centralizate.
Paravanul instituțiilor strategice și „abonamentul” energetic al privilegiaților
Potrivit anunțului de atribuire, achiziția centralizată de 133 de milioane de euro este justificată prin acoperirea consumului pentru trei categorii principale de beneficiari: „Apărare și ordine publică”, „Administrație publică”, respectiv „Universități, institute de cercetare și biblioteci”.
În spatele paravanului instituțional și al etichetelor de securitate sau educație se conturează însă același tipar de drenare a resurselor publice: intermediari bine conectați și firme de casă care capitalizează pe diferențele majore de preț dintre tariful preferențial oferit de Hidroelectrica și prețul real din piața liberă. În timp ce consumatorii de rând și economia reală se confruntă cu instabilitate și riscuri de restricții, „băieții deștepți” își securizează marjele grase printr-un acord-cadru garantat de stat. Întrebarea crucială rămâne: cine sunt adevărații profitori care trag sforile din spatele acestui contract mamut intermediat de ONAC?
