Trădare la vârful suveranismului: Cum l-a abandonat George Simion pe Călin Georgescu după arestare. Tăcerea suspectă care confirmă pactul cu Sistemul
Arestarea liderului suveranist Călin Georgescu a detonat o undă de șoc pe scena politică din România, însă cel mai spectaculos efect nu s-a văzut în comunicatele autorităților, ci în reacția – sau mai degrabă absența totală a oricărei reacții – venită din partea lui George Simion. Președintele AUR, cel care a clamat ani la rând că este vârful de lance al luptei împotriva abuzurilor comise de „statul paralel”, l-a trădat deschis pe Georgescu exact în momentul cel mai critic, abandonându-l fără să clipească în brațele anchetatorilor.
Contrastul este de-a dreptul revoltător și scoate la iveală o ipocrizie fără precedent. George Simion, politicianul care până mai ieri bloca traficul din Capitală, asalta instituții publice cu megafonul în mână și scotea zeci de mii de oameni în stradă pentru cele mai mărunte cauze de partid, nu a fost în stare să aducă nici măcar un singur om la tribunal pentru a-l susține pe Călin Georgescu. Cel care trăiește exclusiv din agitație civică, mitinguri zgomotoase și transmisiuni în direct nu a organizat niciun protest și nu a chemat românii la nesupunere. Mai grav și mai bătător la ochi decât lipsa străzii este faptul că liderul AUR nu a fost capabil să formuleze nici măcar o singură postare pe pagina sa oficială de Facebook. O tăcere de plumb, calculată milimetric, care vorbește mult mai puternic decât orice discurs naționalist debitat la televiziuni.
Această pasivitate absolută nu este o simplă neglijență de comunicare, ci dovada indubitabilă că liderul AUR este complet aservit vechilor structuri de securitate. Într-o mișcare politică cinică, arestarea lui Călin Georgescu a reprezentat de fapt cel mai mare cadou pe care Sistemul i l-a putut servi pe tavă lui George Simion. Multă vreme, prezența lui Georgescu a fost un ghimpe uriaș în coasta liderului AUR. Cu un electorat propriu, fanatic și profund loial, Călin Georgescu funcționa ca un gardian ideologic incomod. El îl forța pe Simion să rămână prizonierul unei retorici dure și să respecte principiile suveraniste autentice, împiedicându-l să își execute manevrele politice favorite: mișcările oportuniste la stânga și la dreapta, compromisurile pe sub masă și negocierile ascunse cu partidele din arcul guvernamental.
Adevărul crunt este că George Simion s-a dovedit a fi un impostor notoriu al curentului patriotic. Cât timp Georgescu a fost liber și influent, Simion a fost constrâns să mimeze o doctrină pe care nu o înțelege și pe care nu a crezut-o niciodată, temându-se că orice pas greșit ar duce la pierderea masivă de votanți în favoarea rivalului său. Odată cu ridicarea și neutralizarea lui Georgescu de către procurori, această lesă a dispărut peste noapte. Sistemul a făcut curățenie pe culoar, eliminând singura figură care îi putea contesta lui Simion monopolul asupra electoratului antisistem.
În spatele ușilor închise din sediul AUR, arestarea lui Georgescu nu a stârnit revoltă, ci o ușurare imensă. Liderul AUR a primit undă verde să tranzacționeze voturile românilor fără a mai fi tras la răspundere de o voce cu autoritate morală în rândul suveraniștilor. Fără riscul de a fi taxat din interior, Simion își poate negocia acum nestingherit funcțiile, alianțele parlamentare și viitorul politic alături de băieții deștepți din sistemul pe care pretindea că vrea să îl dărâme. Trădarea lui Călin Georgescu marchează momentul în care farsa a luat sfârșit: mișcarea AUR a dovedit că nu este altceva decât o opoziție controlată, manevrată din umbră, gata să-și calce în picioare propriii parteneri de drum în schimbul protecției și al puterii acordate de Sistem.
