SAALG: Reforma salarizării un eșec: 55% dintre instituții au raportat. Guvernanții au avut 100% certitudine
Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului – SAALG consideră că dezvăluirea publicată de Cotidianul impune explicații imediate și asumarea răspunderii politice pentru modul în care a fost pregătită reforma salarizării. Într-un sistem cu peste un milion de angajați, veniturile, carierele și stabilitatea familiilor acestora au devenit obiectul unui spectacol de promisiuni, termene și calcule a căror fundamentare trebuie acum demonstrată public.
Potrivit răspunsului Ministerului Muncii prezentat de Cotidianul (https://bit.ly/4hxDP0O), pentru raportarea aferentă anului 2025 au transmis informații salariale 7.435 dintre cele 13.465 de instituții vizate. Lipsesc, așadar, raportările a 6.030 de instituții. Ministerul admite și posibilitatea existenței unor erori în datele primite. Procentul de aproximativ 55% privește instituțiile raportoare, nu ponderea angajaților acoperiți. Acestea sunt limitele concrete ale bazei de date descrise în răspuns.
O asemenea situație cere o explicație pe măsura pretențiilor cu care reforma a fost prezentată public.
Cum a fost calculat impactul asupra fiecărei categorii profesionale? Cum au fost identificate și măsurate inechitățile? Cum au fost verificate consecințele schimbării coeficienților, sporurilor și mecanismelor de salarizare? Prin ce procedură au fost completate informațiile lipsă și cine și-a pus semnătura pe corectitudinea rezultatului?
Guvernanții au cerut încredere, răbdare și acceptarea unor decizii cu efecte asupra vieții oamenilor. Acum trebuie să arate câtă rigoare au pus în propria muncă. Ar fi o performanță administrativă remarcabilă să descoperim că, în România, certitudinea ministrului crește pe măsură ce scade numărul raportărilor.
Explicațiile trebuie să ajungă până la masa negocierilor cu Comisia Europeană.
În iulie, Ministerul Muncii anunța că discutase permanent cu Ministerul Finanțelor și cu Comisia Europeană despre alocarea bugetară necesară reformei. În august, Administrația Prezidențială invoca deja o anvelopă salarială agreată cu Comisia și prezenta legea ca fiind aproape finalizată tehnic.
Pe ce date s-au purtat aceste discuții? Ce situații, simulări și estimări au fost trimise la Bruxelles? Cine le-a validat? A fost Comisia Europeană informată despre gradul de completare a raportărilor și despre riscul de eroare? Ce alte surse au fost folosite pentru acoperirea lipsurilor și cum au fost acestea corelate?
Dacă Guvernul a dispus de o bază alternativă, completă și verificată, trebuie să o identifice și să publice metodologia. Dacă a negociat folosind informații incomplete, fără corecții documentate și fără prezentarea limitelor lor, avem în față o iresponsabilitate politică majoră, cu consecințe asupra credibilității României.
Cum și-au permis să angajeze statul în negocieri asupra unei reforme de asemenea amploare fără să poată demonstra public pe ce se bazează fiecare cifră esențială?
La Bruxelles, o estimare trebuie însoțită de ipoteze, surse și limite. În relația cu salariații, aceleași obligații sunt elementare. Prestigiul unei instituții europene nu poate fi folosit pentru a închide discuția despre calculele făcute la București. Formula „anvelopă agreată” trebuie să permită verificarea fundamentării, mai ales atunci când este invocată pentru a explica de ce anumite revendicări salariale nu pot fi acceptate.
SAALG a cerut în repetate rânduri transparență asupra datelor salariale, evaluări de impact și respect pentru munca din administrație. În mai, când am solicitat prezentarea completă a cifrelor privind anvelopa salarială, răspunsul Cancelariei Prim-ministrului a inclus îndemnul de a ne uita în oglindă. În lumina acestei dezvăluiri, recomandăm conducerii politice un exercițiu mai util: să deschidă baza de date.
Oglinda mai poate aștepta. Cele 6.030 de raportări lipsă merită prioritate.
Este revoltător ca angajaților să li se ceară permanent performanță, precizie și răspundere, în timp ce fundamentarea deciziilor care le afectează veniturile rămâne învăluită în explicații generale. Un salariat trebuie să justifice o sumă, o operațiune, o semnătură. Aceeași exigență trebuie aplicată celor care proiectează salarizarea unui întreg sistem.
Mai mult, Administrația Prezidențială a anunțat că partidele și-au asumat împreună pierderea celor 770 de milioane de euro aferente jalonului PNRR. Această formulă cere un conținut concret: cine răspunde, pentru ce decizii și cu ce consecințe? O pierdere suportată din resursele țării nu devine mai mică prin împărțirea ei între siglele partidelor.
SAALG solicită publicarea documentelor de fundamentare și a simulărilor utilizate în elaborarea proiectului, a surselor efective de date, a gradului de acoperire pe familii ocupaționale și a procedurilor de verificare. Solicităm publicarea documentelor transmise Comisiei Europene și a observațiilor primite, cu protejarea informațiilor legal confidențiale, precum și identificarea persoanelor care au validat calculele și au aprobat mandatele de negociere.
Cerem verificarea independentă a fundamentării reformei și prezentarea rezultatelor partenerilor sociali înaintea asumării unor noi soluții salariale. Cerem stabilirea răspunderii pentru necolectarea datelor, pentru eventualele erori și pentru folosirea unor estimări insuficient fundamentate. Acolo unde se confirmă că decidenții au cunoscut aceste deficiențe și au continuat să prezinte drept certe concluzii neverificate, demisia este o consecință politică justificată.
Noni-Emil IORDACHE, președintele SAALG: „Peste un milion de lucrători au dreptul să știe cât din reforma anunțată a fost calcul și cât a fost improvizație, au dreptul la o salarizare echitabilă, la predictibilitate și la un dialog în care documentele pot fi examinate înainte ca deciziile să fie prezentate drept inevitabile. Domnilor guvernanți, publicați calculele! La capitolul declarații ați raportat suficient.”
