O cercetare sociologică ale cărei date parțiale ne sunt disponibile arată o realitate politică tot mai evidentă: George Simion trage AUR în jos, în timp ce Călin Georgescu ridică partidul și bazinul electoral din jurul acestuia.
Diferența dintre cei doi nu este una marginală. Cercetarea arată că, atunci când Călin Georgescu este introdus în măsurători, George Simion își pierde aproape complet relevanța individuală. Electoratul care astăzi gravitează în jurul AUR se raportează într-o măsură mult mai mare la Călin Georgescu decât la președintele formal al partidului.
Acest lucru s-a văzut și electoral. La primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, George Simion a obținut 13,86%, în timp ce Călin Georgescu a obținut 22,94%.
Mai mult, chiar și scorul de 13,86% al lui George Simion trebuie privit în context. După alegeri au apărut declarații și informații publice potrivit cărora o parte dintre voturile PSD au fost direcționate organizat către candidatul AUR. Digi24 a relatat că lideri și filiale PSD ar fi mutat activ voturi către George Simion în ziua scrutinului, iar ulterior au existat și discuții publice în interiorul PSD pe această temă.
Prin urmare, dacă din scorul său electoral eliminăm voturile venite din această operațiune politică, forța electorală proprie a lui George Simion poate fi evaluată la sub 10%. Cu alte cuvinte, rezultatul obținut atunci nu reflectă exclusiv capacitatea sa personală de mobilizare.
În schimb, Călin Georgescu a demonstrat că poate aduna în jurul său un electorat mult mai larg și independent de structurile clasice de partid. El a devenit, practic, liderul principal al unei părți importante a mișcării de opoziție.
Cercetarea la care avem acces arată și că românii caută un om echilibrat, previzibil și capabil să ofere stabilitate. Nu caută haos, scandal permanent sau instabilitate. Această diferență de percepție explică în bună măsură distanța dintre Călin Georgescu și George Simion.
Astăzi, AUR înseamnă electoral într-o măsură importantă Călin Georgescu. George Simion conduce partidul formal, însă o parte importantă dintre membri și simpatizanți se identifică mai degrabă cu Georgescu. Simion mai păstrează un nucleu propriu de susținători, dar acesta este net inferior bazinului care gravitează în jurul lui Călin Georgescu.
George Simion încearcă permanent să rămână asociat cu imaginea lui Călin Georgescu. Această apropiere îi permite să beneficieze de notorietatea și susținerea acestuia și să transmită electoratului impresia că el conduce întregul curent de opoziție. Cercetarea arată însă contrariul: atunci când Georgescu este măsurat separat, Simion aproape că dispare ca reper politic individual.
Datele la care avem acces mai arată că Călin Georgescu și Ilie Bolojan se află la niveluri apropiate, societatea fiind polarizată aproape egal între cele două zone de susținere. În acest tablou, George Simion ocupă o poziție secundară.
Mai mult, cercetarea indică o vulnerabilitate majoră pentru AUR în cazul în care Călin Georgescu ar decide să construiască un partid propriu. Într-un asemenea scenariu, AUR ar coborî sub 20%, deoarece o parte importantă din electoratul asociat astăzi partidului l-ar urma pe Georgescu.
Practic, prin deciziile politice luate, George Simion a ajuns să predea o parte importantă din partid, cel puțin electoral, către un lider aflat în afara structurii sale formale. În loc să își consolideze propria autoritate, el a devenit dependent de asocierea cu Călin Georgescu.
Concluzia cercetării este simplă: George Simion trage AUR în jos, iar Călin Georgescu îl ridică. Când Georgescu este prezent în măsurători, el concentrează cea mai mare parte a susținerii din această zonă politică, în timp ce Simion rămâne mult în urma sa.
AUR are astfel o problemă fundamentală: partidul are un președinte formal, dar liderul către care se îndreaptă o parte importantă a propriului electorat este Călin Georgescu.
