Trădătorul Simion e panicat. Lumea începe să vadă cum este cel care a vândut meciul la prezidențiale. A trimis un mesaj intern pentru a denigra vocile raționale din partid
După mult timp în care astfel de mesaje interne au lipsit, George Simion a simțit din nou nevoia să trimită membrilor AUR un amplu email de informare. Mesajul a fost transmis de pe adresa [email protected], ceea ce îi conferă caracterul unei comunicări politice directe și asumate către oamenii din partid. Momentul ales spune poate mai mult decât conținutul propriu-zis: după discuțiile din ultima perioadă și după apariția unor poziții publice care nu mai repetă mecanic linia impusă de conducere, liderul AUR pare să simtă că terenul de sub picioare începe să se miște.
Faptul că Simion a revenit, după o perioadă lungă, la această formă de comunicare internă poate fi citit și ca o încercare de a recâștiga controlul asupra narațiunii din partid. Nu mai este vorba doar despre transmiterea unor informații politice, ci despre explicarea către membri a ceea ce trebuie să considere amenințare, cine trebuie privit cu suspiciune și în jurul cui trebuie să rămână uniți. În loc ca membrii să își formeze singuri o opinie despre vocile diferite din partid, mesajul încearcă să le ofere dinainte cheia de interpretare: cine nu se aliniază poate fi prezentat drept parte a unui atac.
Cea mai relevantă secțiune a mesajului poartă chiar titlul „Urmează atacuri la adresa AUR”. George Simion vorbește despre „presiunea sistemului”, despre încercări de „detonare” a unor parlamentari și despre atacuri televizate. Tot acolo îl atacă pe fostul prim-vicepreședinte al partidului, despre care afirmă că ar fi încercat „să se erijeze în lider al partidului”, după ce acesta a exprimat public o opinie diferită despre direcția în care ar trebui să meargă AUR.
Există însă o contradicție pe care George Simion nu o poate șterge printr-un email intern. Marius Lulea nu este un om apărut ieri în jurul AUR și nici un personaj despre care Simion să fi avertizat partidul în trecut. Dimpotrivă, ani la rând a fost prezentat drept una dintre soluțiile de guvernare ale formațiunii. În iunie 2023, George Simion scria chiar pe propriul site că l-a prezentat președintelui Klaus Iohannis drept candidatul AUR pentru funcția de prim-ministru și afirma despre el că este „o persoană în care ne punem toată încrederea”. Susținerea sa pentru această variantă fusese exprimată public încă din 2022.
Mai mult, relația dintre cei doi este mult mai veche decât partidul. Potrivit informațiilor publice despre parcursul profesional al liderului AUR, George Simion a lucrat între 2012 și 2020 ca director de marketing la o firmă deținută de Marius Lulea. Cu alte cuvinte, vorbim despre fostul său angajator, despre un om pe care l-a cunoscut ani de zile, pe care l-a promovat politic, pe care l-a propus pentru conducerea Guvernului și despre care spunea public că se bucură de întreaga sa încredere.
De aici apare întrebarea inevitabilă: când spunea George Simion adevărul? Atunci sau acum? Dacă omul pe care l-a prezentat ani întregi drept pregătit să conducă Guvernul României este astăzi descris ca o amenințare pentru partid doar pentru că formulează opinii diferite, există doar două posibilități rezonabile. Fie George Simion s-a înșelat profund atunci când l-a evaluat, l-a promovat și i-a acordat public încrederea sa, fie încearcă acum să rescrie trecutul pentru că fostul său colaborator nu îi mai confirmă toate pozițiile. În ambele variante, problema nu poate fi pusă exclusiv în cârca celui atacat astăzi.
Este un mecanism care începe să devină ușor de recunoscut. De fiecare dată când apar întrebări, critici sau lideri care își permit să gândească independent, apare și un nou „dușman”. Uneori este sistemul, alteori presa, alteori partidele adverse, iar când acestea nu sunt suficiente, adversarul este căutat chiar în interior.
În locul unei dezbateri firești, orice voce rațională riscă să fie prezentată drept act de trădare. În locul argumentelor apar etichetele. În locul dialogului apare suspiciunea. Iar partidului i se cere din nou să rămână „unit” împotriva unui pericol care pare să fie mereu prezent, dar care își schimbă permanent chipul. Chiar mesajul transmis membrilor se încheie în această secțiune cu apelul: „Rămânem uniți, mergem până la capăt!”.
Problema pentru George Simion este că această strategie funcționează doar cât timp oamenii acceptă fără să întrebe cine este, de fapt, adversarul și cui folosește permanentizarea conflictului.
AUR nu are nevoie să fie ținut unit prin frică, suspiciune și identificarea permanentă a unor trădători. Are nevoie de maturizare, profesionalizare, dezbatere și lideri care să poată formula opinii fără să fie imediat transformați în inamici.
După mult timp, George Simion a simțit nevoia să vorbească din nou direct partidului tocmai într-un asemenea moment. În opinia mea, acesta nu este un semn de forță, ci de panică politică. Lumea de nișă pe care și-a construit-o, bazată pe obediență, conflict permanent și existența unui dușman comun, începe să se fisureze.
Iar cea mai mare problemă pentru un lider care și-a construit autoritatea spunând permanent oamenilor de cine trebuie să se teamă apare în ziua în care aceștia încep să se uite mai atent chiar la el.
