Dungaciu îi cheamă pe parlamentarii sistemului în AUR. Strategia prin care Simion își poate ține propriii parlamentari sub presiune
Dan Dungaciu a făcut public, la B1 TV, un apel către parlamentarii altor formațiuni să vină în AUR. Mesajul a fost cât se poate de concret: partidul îi caută, iar celor care fac pasul li se poate oferi inclusiv perspectiva unui loc pe listele viitoare și, implicit, a unui nou mandat parlamentar.
La prima vedere pare o simplă operațiune de racolare politică. Privită însă din interiorul mecanismelor de partid, mișcarea poate avea o miză mult mai importantă: presiunea asupra propriilor parlamentari AUR.
Mesajul transmis acestora este simplu: locurile voastre nu sunt garantate. Dacă nu urmați fără ezitare linia conducerii, există suficienți parlamentari din PSD, PNL, USR sau din alte formațiuni care pot fi aduși în partid și așezați pe liste în locul vostru.
Astfel, perspectiva unui viitor mandat devine instrument de disciplinare politică. Parlamentarul nu mai este încurajat să gândească, să reprezinte organizația care l-a trimis în Parlament sau să își exprime argumentat opiniile. Este împins să demonstreze permanent obediență față de conducere, pentru că știe că, undeva la ușă, există deja cineva dispus să îi ocupe locul.
Este greu de ignorat și faptul că apelul nu a fost făcut direct de George Simion. De această dată, mesajul a fost transmis de Dan Dungaciu. Din punct de vedere politic, formula este convenabilă: președintele partidului poate păstra o anumită distanță, în timp ce unul dintre oamenii din conducere transmite public oferta către parlamentarii altor formațiuni.
Dungaciu riscă astfel să joace rolul de instrument într-o strategie mai amplă de consolidare a autorității lui George Simion asupra grupurilor parlamentare și asupra partidului.
Momentul este cu atât mai interesant cu cât în interiorul AUR au apărut poziții diferite privind strategia politică și eventuala participare la guvernare. Chiar în seara de 7 septembrie, Petrișor Peiu vorbea public despre existența unor poziții diferite în partid și îl descria pe Marius Lulea ca fiind într-o „poziție de contestare a AUR”.
Într-un asemenea context, anunțul că există parlamentari din afara partidului care pot veni și pot primi locuri eligibile capătă o semnificație suplimentară. Nu mai este doar un mesaj către exterior. Este și un mesaj către interior.
„Avem cu cine să vă înlocuim.”
Aceasta este una dintre cele mai vechi metode prin care conducerile autoritare de partid își disciplinează aleșii: incertitudinea privind următoarea candidatură. Cine dorește încă patru ani în Parlament trebuie să demonstreze că este suficient de obedient.
Problema devine și mai mare pentru un partid care pretinde că luptă cu „sistemul”. Cum poate AUR să declare că vrea reformarea clasei politice, dar simultan să invite în propriile rânduri parlamentarii formați exact în partidele pe care le acuză că au construit sistemul?
Practic, ajungem la paradoxul perfect: te lupți cu sistemul chemând sistemul în AUR și, în același timp, folosești venirea oamenilor sistemului pentru a-i ține sub control pe cei care sunt deja în partid.
Un partid matur nu se construiește prin frică și nici prin promisiunea funcțiilor. Se construiește prin competiție internă, merit, libertatea opiniilor și respectarea oamenilor care au muncit pentru proiect înainte ca acesta să devină atractiv electoral.
Dacă locurile parlamentare devin monedă de schimb pentru traseiști și instrument de disciplinare pentru membrii existenți, atunci nu mai discutăm despre reforma clasei politice. Discutăm despre reproducerea acelorași mecanisme pe care AUR pretinde că vrea să le înlăture.
Iar Dan Dungaciu, în această ecuație, pare mai degrabă purtătorul mesajului. Miza politică reală poate fi consolidarea controlului lui George Simion asupra propriului partid: cine dorește funcția trebuie să își declare loialitatea, pentru că înlocuitorii sunt deja invitați la ușă.
