Desprea mafia care a pus stăpânire pe Curtea de Apel București și cazul Negoiță: „Parcă intenționat urmăresc să saboteze și ultima fărâmă de încredere în puterea judecătorească”

Un fost judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Nasz Csaba Bela, critică în termeni neechivoci maniera în care conducerea Curții de Apel București a înțeles să răspundă la motivele pentru care a fost înlăturată din complet judecătoarea care judeca dosarul primarului Sectorului 3, Robert Negoiță.

Într-un mesaj pe contul său de Facebook, judecătorul se declară „uluit de așa-zisul răspuns”, mai ales că era previzibil că acesta va apărea în presă, în condițiile în care documentarul Recorder „Justiție capturată” denunța tocmai „modul în care instituția delegării în funcții de execuție a fost exploatată și deturnată de la scopul legitim pentru care ea a fost reglementată”.

Amintim că judecătoarea Ana Dobre a fost înlăturată din completul dosarului lui Robert Negoiță prin neprelungirea delegării la Curtea de Apel București, urmarea fiind aceea că dosarul va fi reluat de la zero, după patru ani de judecată, cu riscul imminent de a interveni prescripția.

La întrebarea care au fost motivele înlăturării judecătoarei, Biroul de Presă al instanței ne-a răspuns lapidar că „s-a realizat o reevaluare a situației judecătorilor delegați”.

În finalul mesajului, Nasz Csaba Bela exprimă bănuiala că cei care au conceput răspunsul „parcă în mod intenționat urmăresc să saboteze și ultima fărâmă de încredere de care se mai bucură încă puterea judecătorească”.

Nasz Csaba Bela a fost judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție până la 1 ianuarie 2024, a fost vreme de 3 ani purtător de cuvânt al instanței supreme, iar după pensionare a devenit avocat.

Prezentăm integral mesajul său:

Deși, în principiu, nu doresc să comentez sau să formulez observații cu privire la chestiuni de interes public care au legătură directă cu justiția din România, pentru cel puțin două motive (unul care ține de formarea mea profesională și celălalt care are legătură cu statul de drept și de modul în care singura putere în stat, care nu are/nu ar trebui să aibă influențe politice, își îndeplinește rolul constituțional), de data aceasta nu am cum să nu o fac.

Aceasta, pentru ca am rămas pur și simplu uluit de așa-zisul răspuns formulat de BIRP-ul din cadrul Curții de Apel București unei cereri adresate de un jurnalist în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Și fac acest lucru, pe de o parte, în calitate de fost conducător, vreme de cca. 3 ani, al Biroului de Informare și Relații Publice al instanței noastre supreme în stat, iar pe de altă parte, în calitate de cetățean-contribuabil.

Este una din situațiile în care se aplică vorba aceea: Si tacuisses, philosophus mansisses (Dacă toceai, filosof rămâneai – n.r.).

Lăsând la o parte faptul că cei care au emis acest răspuns (personal, cred, deși nu dețin nicio dovadă în acest sens, că cei din conducerea administrativă a Curții de Apel București și-au exprimat, în prealabil, acordul pentru conținutul acestui document, pentru că așa funcționează lucrurile în cadrul BIRP-ului pe subiectele sensibile) nu aveau cum să nu prevadă că el va apărea în presă (de vreme ce interpelarea provenea de la un ziarist), să nu realizezi că, după apariția în luna decembrie 2025 a documentarului Recorder „Justiție capturată”, care a lansat acuzații extrem de grave legate de modul în care instituția delegării în funcții de execuție a fost exploatată și deturnată de la scopul legitim pentru care ea a fost reglementată în Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, neprelungirea delegării judecătorului procesului lui Robert Negoiță, cu un prejudiciu de 100 de milioane de euro, după ce acesta judeca respectivul dosar de peste 4 ani, consecința fiind una singură – reluarea fazei de cercetare judecătorească -, nu va face decât să alimenteze suspiciunile, speculațiile și, nu in ultimul rând, neîncrederea populației în justiție.

„Riscul sistemic de impunitate în cazurile de fraudă gravă” a fost subliniat în mai multe rânduri și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (ultima dată prin Hotărârea Lin II din 16.VII.2026), iar potrivit materialului din presă mai sus menționat „faptele se prescriu în 2028, adică peste doi ani. Răstimp în care dosarul trebuie judecat din nou în faza de fond (care a durat patru ani până la schimbarea judecătoarei), după care urmează apelul, care nu se știe cât ar putea dura”.

Aceasta, după ce de cca. un an și jumătate asistăm la un veritabil asalt al politicului asupra justiției. Este regretabil că cei care ar trebui să asigure o comunicare corectă și eficientă, în loc să-și îndeplinească acest rol esențial în relația cu presa, cu societatea civilă și, nu în ultimul rând, cu cetățenii care prin taxele și impozitele plătite susțin acest serviciu public, nu doar că nu își îndeplinesc obligațiile trecute în „fișa postului”, dar parcă în mod intenționat urmăresc să saboteze și ultima fărâmă de încredere de care se mai bucură încă puterea judecătorească. Triste vremuri trăim!”

„Poftim nimicul…”

Un mesaj ceva mai nostim, referitor la același subiect, a exprimat pe contul său de Facebook și fosta judecătoare Andreea Chiș din Cluj, care a fost și membru al CSM. Aceasta a sintetizat răspunsul Curții de Apel printr-o zicală din limba maghiară, limba sa maternă: „Nesze semmi, fogd meg jól”.

În traducere: „Poftim nimicul, ține-l bine”.

„Și nu răspunde nimeni, nici măcar managerial sau ca evaluare pentru orice promovare. Poate chiar dimpotrivă. Vom vedea în scurt timp”, încheie judecătoarea Chiș, cu referire la faptul că în această perioadă, președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, participă la un concurs de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție.