Privită din exterior, denumirea comercială „Zahăr Bod” evocă o tradiție industrială românească ce continuă să aibă căutare pe rafturile marilor rețele comerciale. În spatele acestei mărci consacrate se ascunde însă un păienjeniș de interese speculative, litigii judiciare agresive, suspiciuni grave ce ating sfera securității naționale și o continuitate a protecției din zona politică. În centrul actualelor controverse se află doamna Mihaela Neagu, ale cărei acțiuni la fabrica din județul Brașov au transformat o procedură standard de faliment într-un câmp de luptă logistic și juridic.

Intrarea în scenă și blocajul impus lichidatorului judiciar

Dosarul de insolvență al societății Zahăr Bod a fost încredințat firmei de profil Cențiu din Brașov, condusă de Aurel Cențiu — un fost cadru militar trecut de 70 de ani, recunoscut pentru rigoare, decență și încercarea de a desfășura lucrurile strict în cadrul legal. Raportul dintre lichidator și Mihaela Neagu a debutat într-o manieră conjuncturală: doamna Neagu a dorit inițial să închirieze spațiile de depozitare și producție ale fabricii nefuncționale din Bod pentru un scop punctual, respectiv depozitarea unor loturi de mobilier importate din Turcia, destinate dotării unor unități de învățământ în baza unui contract public câștigat de aceasta.

Ulterior, procesul a evoluat spre achiziția în rate a fabricii din Brașov. Deși din punct de vedere financiar ratele sunt achitate la zi, relația operațională a degenerat într-un litigiu acut pe masa instanțelor de judecată. Mihaela Neagu este acuzată că blochează în mod sistematic accesul lichidatorului în diferite zone și spații ale unității industriale. Sub pretextul unor reguli proprii — permițând accesul doar într-o anumită zi din lună și în condiții extrem de restrictive —, aceasta îl pune pe Aurel Cențiu în imposibilitatea de a inspecta, evalua și valorifica bunurile care nu îi aparțin cumpărătoarei.

Lichidatorul încearcă să valorifice active importante pentru a recupera prejudiciul creditorilor, fiind vorba atât despre utilaje mari de producție, cât și despre o flotă de camioane, excavatoare și încărcătoare. Tacticile de amânare aplicate de doamna Neagu îi permit acesteia să se folosească gratuit de infrastructura și utilajele existente, în timp ce lichidatorul Aurel Cențiu, fără a se lăsa intimidat, a avut curajul să o acționeze în instanță pentru a-și putea duce mandatul la bun sfârșit.

Marca „Bod”, înșelarea consumatorilor și suspiciunea zahărului radioactiv

Dincolo de disputa pe active, apar probleme majore de legalitate comercială. Produsul prezentat pe rafturi sub denumirea de „Zahăr Bod” folosește o marcă cu tradiție care continuă să vândă din inerție, deși fabrica de la Bod nu mai produce zahăr de o lungă perioadă de timp. Deoarece Mihaela Neagu nu a achiziționat titlul de marcă de la lichidatorul judiciar, folosirea acestui brand reprezintă o potențială încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală și o inducere în eroare a consumatorilor.

Cea mai gravă dimensiune a acestei situații privește însă originea mărfii ambalate. Există informații și suspiciuni de o gravitate extremă potrivit cărora Mihaela Neagu ar fi importat în trecut zahăr din Ucraina la prețuri derizorii, ce acopereau practic doar transportul. Motivația din spatele acestui preț de achiziție extrem de scăzut ar fi fost faptul că zahărul provenea din culturi dezvoltate pe terenuri afectate de radioactivitate, fiind complet neconform pentru consumul uman.

Pentru a eluda controalele sanitar-veterinare și normele de siguranță alimentară, acel zahăr ar fi fost amestecat la Bod cu zahăr conform, într-o proporție calculată astfel încât nivelul de radioactivitate să scadă sub pragul de detectare al aparatelor de măsură românești. În măsura în care aceste date se confirmă, situația depășește cadrul unei fraude comerciale și devine o problemă directă de siguranță națională și securitate publică, având în vedere că produsul ajunge în alimentația de zi cu zi a populației și a copiilor.

Sinergia speculativă cu fabrica de la Luduș

Strategia de preluare a platformei din județul Brașov trebuie privită în conexiune directă cu cealaltă entitate industrială controlată de doamna Neagu: fabrica de zahăr de la Luduș. Prin operarea paralelă a celor două nume, se încearcă optimizarea agresivă a vânzărilor pe piața internă. Neagu speculează notorietatea brandului Bod și capacitățile operative de la Luduș pentru a-și securiza prezența pe rafturile marilor retaileri, obținând profituri suplimentare prin ambalarea și redistribuirea de zahăr importat sub umbrela unor mărci autohtone cunoscute.

Continuitatea rețelei: De la Dan Tartagă și Marius Dunca la conexiunile din Băneasa

Practicile neortodoxe din jurul fabricii de la Bod au un istoric mai vechi, consolidat în perioada în care unitatea era deținută de controversatul om de afaceri Dan Tartagă, ulterior condamnat penal pentru acțiunile sale. În acel context, un rol esențial l-a jucat Marius Alexandru Dunca, în prezent senator PSD și președinte al organizației PSD Brașov.

În perioada în care ocupa funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), Marius Dunca a ordonat un val de controale agresive în supermarketuri, vizând direct mărci concurente — în special zahărul „Pig” deținut de un om de afaceri din Argeș (Penescu). Mărfurile rivale au fost scoase temporar de la vânzare sub diverse pretexte administrative, creând instant un spațiu de desfacere favorabil pentru zahărul Bod al lui Tartagă. Legătura financiară dintre decidentul politic și fabrică a fost vizibilă chiar în declarația de avere a lui Dunca de la acel moment, unde figura încasarea unei sume lunare de 5.000 de euro pentru consultanță acordată chiar societății Zahăr Bod.

Complicitățile din acea perioadă au mers până la devalizarea Rezervei Naționale a României. Zahărul aflat în custodia fabricii din Bod drept rezervă de stat — produs pentru care statul român achitase deja contravaloarea și cheltuielile de depozitare — a fost scos ilegal pe piață și vândut sub umbrela aceleiași rețele, obținându-se încasări multiple pe seama banului public.

Această schemă de protecție politică pare să își păstreze continuitatea și în cazul doamnei Neagu. Dinamica actuală indică o relație strânsă între Marius Dunca și lideri importanți din conducerea PSD, precum Paul Stănescu. Aceștia împart același cartier general informal situat în spatele benzinăriei OMV din Băneasa, în cadrul hotelului Phoenicia. La etajul 1 al acestei locații au loc întâlniri periodice discrete în care se negociază decizii și rețele de influență, menținând un scut politic asupra afacerilor speculative derulate la Bod.

Sintetizarea situației

Cazul Zahăr Bod reprezintă o suprapunere gravă de interese speculative, blocaje administrative și suspiciuni de risc sanitar:

• O procedură de insolvență blocată prin refuzul de acces opus lichidatorului Aurel Cențiu, care încearcă valorificarea utilajelor și vehiculelor ce nu aparțin cumpărătoarei.
• O potențială fraudă de marcă prin folosirea neautorizată a denumirii „Bod” pentru zahăr care nu se mai produce pe platforma brașoveană.
• O suspiciune de o gravitate excepțională privind amestecarea zahărului radioactiv importat din Ucraina cu loturi conforme pentru păcălirea senzorilor de control sanitar.
• O protecție politico-economică bazată pe o rețea PSD cu tradiție în zonă, perpetuată de la garnitura Dan Tartagă – Marius Dunca până la actuala formulă de influență din Băneasa.