Lui Grindeanu îi stă bine în rolul de popa prostu`. Mai bagă o fisă cu Nazare în speranța că va obține o majoritate

Sorin Grindeanu pare să se fi acomodat perfect cu un rol pe care scena politică i l-a mai rezervat și în trecut, spre amuzamentul unora și disperarea altora: cel de „popa prostu”. Într-o nouă încercare de a cârpi o majoritate guvernamentală care scârțâie din toate încheieturile, liderul social-democrat a decis că e momentul să revină la aparate și să mai bage o fisă. De data aceasta, „combinația câștigătoare” pe care mizează este Alexandru Nazare, susțin surse politice.

Sindromul jucătorului ghinionist

În ciuda eșecurilor anterioare de a stabiliza o alianță funcțională, Grindeanu demonstrează o încăpățânare demnă de o cauză mai bună. Readucerea lui Alexandru Nazare în ecuația formării sau menținerii puterii nu este o mișcare de șahist politic, ci mai degrabă o dovadă a lipsei acute de opțiuni și de strategie pe termen lung.

• Disperarea matematicii: Calculul e simplu pe hârtie, dar dezastruos în culise. Miza pe resuscitarea unor vechi formule arată că negocierile se poartă strict la limita supraviețuirii politice, fără nicio viziune pentru actul de guvernare în sine.
• Asumarea ridicolului: În acest joc de cărți uzat, Grindeanu pare dispus să rămână cu cartea necâștigătoare în mână, acceptând postura ingrată doar pentru a menține iluzia că încă controlează jocul.

O fisă pierdută din start?

Speranța că o mutare cu Nazare va acționa ca un liant miraculos pentru o majoritate solidă este, în cel mai bun caz, naivă. În cel mai rău caz, este un act de autosabotaj politic. Scena publică privește cu un amestec de ironie și oboseală cum aceiași actori repetă aceleași greșeli, așteptând rezultate diferite.

A mai băga o fisă când aparatul e clar stricat nu te face strateg, te face doar un client fidel al eșecului.

Rămâne de văzut cât va mai dura până când „fisa” se va bloca din nou, iar Sorin Grindeanu va fi nevoit să explice partidului și electoratului, încă o dată, cum de a rămas singur la masă, jucând rolul pe care pare să și-l fi însușit cu atâta naturalețe. Până atunci, guvernarea rămâne un simplu joc de noroc pe banii publici.