Filarmonica Ploiești, captivă unui management toxic ? Instanțele anulează deciziile, iar nota de plată ajunge la contribuabili !

De această dată vom prezența abuzurile și ilegalitățile pe care Vlad Mateescu directorul general al Filarmonicii ,,Paul Constantinescu” Ploiești, le-a făcut în mod repetat asupra mai multor salariați ai instituției, abuzuri cu implicații majore asupra bugetului instituției, deci asupra banului public.

Astfel numai în cele 6 luni din anul 2026, patru salariați ai Filarmonicii care au fost santionati disciplinar prin dispozițiile emise și semnate de Vlad Mateescu, au câștigat în instanță procese demarate în urma acțiunilor prin care aceștia au contestat sancțiunile disciplinare aplicate abuziv de către directorul general.

Pentru trei sancțiuni din cele patru enumerate mai sus, directorul general a emis decizii de sancționare ignorând raportul comisiei de disciplină, Comisie care în urma cerecetarilor realizate a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea unor sancțiuni disciplinare.

Pe motiv că, opinia comisiei de disciplină a fost contrară dorinței directorului general de a sancționa salariații și că această comisie nu a cedat presiunilor de sancționare, realizate prin abuzurile unor salariați apropiați ai directorului(foști membri ai comisiei de disciplină, care au fost înlocuiți pe motiv că nu îndeplineau condițile pentru a face parte din acesată comisie), Comisia de disciplină a fost deființată, fără un motiv pertinent, iar prerogativele acesteia au fost preluate de către un consultant extern.

De menționat este faptul că acest consultant extern a fost pur și simplu ,,extras din joben” de catre directorul general Vlad Mateescu, neexistând nici un fel de transparență în selecția lui pentru prestarea acestor servicii,  demonstrându-se ulterior că nu i s-a cerut și nici nu a indeplint un minim de cerințe profesionale, în derularea activității de cercetare disciplinară, acesta nerespectând procedurile obligatorii și legale care trebuiau urmate că în cazul comisiei de disciplină (care deținea un ROF și proceduri clare).

Spre deosebire de salariații care făceau parte din comisia de disciplină și care nu erau remunerați pentru această activitate, îndeplinind aceste sarcini suplimentare în timpul programului de lucru, consultantul extern a fost remunerat din bani publici pentru fiecare cercetare disciplinară, efectuându-se astfel plăti suplimentare din bugetul instituției, plăti care au fost aprobate și avizate financiar de către toate persoanele responsabilizate în acest sens.

Revenind la procesele menționate mai sus, este de precizat că în urma acestor procese, salariații (reclamanții) au câștigat anularea actelor administrative de sancțiune disciplinară, acordarea de daune morale în suma totală de 80.000 lei (pentru 2 salariați, instanța a hotărât acordarea de daune morale de 30.000 lei pentru fiecare angajat și pentru un salariat instant a hotărât acordarea de daune morale în suma de 20.000 lei), interzicerea hărțuirii la locul de muncă pentru acești 3 angajați, precum și acordarea de alte cheltuieli de judecată (onorariu avocat și taxe judiciare de timbru).

Problema cea mai gravă este că toate aceste sume vor fi plătite din bugetul instituției, deci din bani publici, și nu vor fi plătite de către directorul general Vlad Mateescu, cel care abuziv a emis și semnat dispozițiile de sancționare disciplinară și hărțuiri repetate la locul de muncă.

În măsura în care prejudiciul produs instituției este consecința unor acte administrative emise cu încălcarea legii, autoritățile competențe au obligația de a analiza dacă sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii persoanelor care au determinat producerea acestor prejudicii din banul public.

De asemenea este de menționat că în 2026, mai multe cercetări disciplinare realizate de către consultantul extern nu s-au finalizat cu nicio sancțiune disciplinară. Acest lucru demonstreza încă o dată, dacă mai era nevoie, de abuzul și hărțuirea la care au fost supuși unii angajați în cauza, aceștia fiind cercetați disciplinar de către consultantul extern, în baza unor decizii ale directorului general care nu au putut fi susținute de probe pentru a fi considerate abateri diciplinare și a fi sancționate corespunzător. 

Abuzul în serviciu al directorului general, folosindu-se de funcția pe care o deține, nu au avut ca scop final decât crearea unei permenete stări de tensiune, dar mai ales intimidarea și eliminarea din instituție a salariaților pe care acesta îi considera incomozi.

Este de menționat că pe rolul instanțelor de judecată sunt și alte procese foarte importante cu alte daune morale substanțiale, revendicări salariale importante și alte cheltuieli de judecată, în care salariații au solicitat anularea unor acte administrative emise de către directorul general Vlad Mateescu, ca fiind nelegale si abuzive.

Așadar, anularea în instanță a unor acte administrative nu reprezintă doar o problemă de legalitate, ci produce consecințe financiare directe asupra instituției publice și, implicit, asupra bugetului din care această este finanțată din bugetul local.

În aceste condiții identificarea persoanelor care, prin actele sau deciziile adoptate, au generat obligații de plată în sarcina instituției este absolut necesară.

În lipsa unei asemenea analize, există riscul ca toate consecințele financiare ale unor acte administrative anulate de instanțe să fie suportate exclusiv din fonduri publice, fără a exista o evaluare a eventualei răspunderi individuale a persoanelor implicate în emiterea acestora.

Incapacitatea conducerii de a identifica și implementa soluții viabile, precum și managementul profund defectuos si abuziv exercitat de managerul general, au determinat declanșarea unui număr mare de litigii, atât din partea salariaților, în nume individual, cât și din partea Sindicatului ,,Artis”. Admiterea acestor acțiuni de către instanțele de judecată va genera un prejudiciu considerabil bugetului local, prejudiciu care putea fi evitat printr-o administrare responsabilă și conformă cu obligațiile legale. În aceste condiții, răspunderea pentru consecințele financiare produse revine managerului general, în calitatea sa de ordonator și conducător al instituției, fiind persoana care a generat, prin deciziile sale manageriale, această stare de fapt.

 Această realitate ridică o problemă legitimă de interes public !

Libertatea sindicală, sub presiune ? Documentele care ridică mari semne de întrebare asupra conducerii Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești

Un alt aspect care ridică serioase semne de întrebare privind respectarea prevederilor legale în vigoare și a principiilor statului de drept, în exercitarea actului managerial, este reprezentat de relația dintre conducerea Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești și Sindicatul „Artis”, organizație constituită legal pentru apărarea drepturilor și intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților.

Într-o instituție publică, condusă după reguli și principii sănătoase, existența unui Sindicat activ și independent, nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea managementului, ci o garanție a respectării drepturilor salariaților și a legalității raporturilor de muncă.

Nu același lucru este valabil în cazul Filarmonicii ,,Paul Constantinescu” Ploiești, instituție publică condusă de directorul general Vlad Mateescu, în care la modă trebuie să fie ,,poziția ghiocelul”.

Și cum nu toți salariații au acelesi ,,gusturi” ieșirea din tiparul modei, atrage după sine obligarea și ajutarea acestor salariați de ,,a ieși din scena filarmonicii”

Este cunoscut faptul că amestecul unui director în activitatea sindicatului în orice instituție, este strict interzis prin lege, fiind catalogat drept act grav de ingerință.

Astfel directorul general a semnat documente prin care a interzis participarea liderului de sindical la termene de judecată alături de avocatul sindicatului, scopul acestei prezente fiind apărare intereselor membrilor de sindicat, în aceste documente menționându-se că este necesară aprobarea prealabilă a directorului pentru aceste activități ale liderului de sindicat, lucru total nelegal și abuziv.

De asemenea, au fost numerose situații în care reprezentanții sindicatului au formulat o serie de adrese care au fost înaintate directorului general, prin acestea se solicită informații de interes public referitoare la activitatea managerială a institutitei, la investiții și achiziții, structura de personal, însă foarte multe dintre solicitări au fost pur și simplu ignorate, neasigurandu-se respectarea principiului transparenței actului decizional.

Prin conduita sa repetată, directorul general Vlad Mateescu, și-a depășit limitele atribuțiilor conferite de lege și a interferat în mod nelegal cu activitatea organizației sindicale din instituție.

Relevant este caracterul repetitiv al acestor intervenții ale directorului general în activitatea sindicatului. În măsura în care numeroase documente demonstrează că astfel de măsuri nu reprezintă un incident izolat, ci o practică administrativă constantă, se conturează imaginea unui climat instituțional în care activitatea sindicală este supusă unor limitări incompatibile cu principiile dialogului social.

Directorul general Vlad Mateescu, trebuie să cunoască foarte clar că orice încercare de intimidare, hărțuire a reprezentanților sindicali sau ingerință în activitatea sindicală este sancționată conform : Codul muncii,  Constituția României,  Legea nr. 367/2022-privind dialogul social, Contractul colectiv de muncă la nivelul sectorului Cultură nr. 834/2025, Convențiile Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală, și de Codul penal.

În măsura în care liderul sindical beneficiază de cele 5 zile/lună, destinate activității sindicale, potrivit art. 86, alin. 1, din Contractul colectiv de muncă la nivelul sectorului Cultură nr. 834/2025, și art. 38, din Legea nr. 367/2022, directorul general Vlad Mateescu nu are competența legală de a stabili ce activități sindicale sunt „permise” și care sunt „interzise”.  Alegerea demersurilor sindicale, participarea la procese, colaborarea cu avocatul sindicatului, pregătirea apărării și reprezentarea intereselor membrilor sunt aspecte ce țin exclusiv de autonomia organizației sindicale, nu de ingerințele directorului în activitatea sindicală.