Mihail Erbașu, vacă de muls pentru PSD și familia Ciolacu: Panouri publicitare și mesh-uri pe schela de la Universitatea București deținute prin interpuși de Sorina Docuz

În inima Capitalei, la kilometrul zero al democrației românești, fațada Universității din București este ascunsă de luni de zile în spatele unor schele masive. Însă, dincolo de procesul necesar de restaurare a unei clădiri emblematice, acea structură metalică susține o cu totul altă construcție: o afacere extrem de profitabilă, orchestrată din umbră, care leagă numele unuia dintre cei mai mari constructori din România, Mihail Cristian Erbașu, de anturajul intim al premierului Marcel Ciolacu. Este povestea clasică a capitalismului de cumetrie românesc, în care spațiul public și contractele de stat sunt folosite ca monedă de schimb pentru favoruri, influență și profituri uriașe direcționate către o rețea de interpuși cu profil infracțional.

În centrul acestei scheme se află Sorina Stan Docuz, o figură a cărei influență în cercurile puterii social-democrate a devenit un secret public. Deși nu apare în acte, o investigație detaliată a circuitului financiar și decizional arată cum o firmă obscură, controlată prin „săgeți” de aceasta, a primit pe tavă o afacere de sute de mii de euro. Mecanismul este pe cât de simplu, pe atât de eficient, iar tăcerea instituțiilor statului în fața acestor practici demonstrează nivelul de protecție de care se bucură grupul de interese.

Sorina Docuz, partenera ex-premierului Ciolacu a epatat la petrecerea lui Black Coffee din weekend într-o ținută de peste 100 de mii de euro.

La gât, un colier spectaculos despre care sursele afirmă că ar fi de la Cartier, evaluat la aproximativ 40.000 de euro. În imagini se vede și un inel masiv, despre care se spune că ar fi tot Cartier, estimat la circa 26.000 de euro. Apariția a fost completată de o geantă Hermès Mini Kelly, considerată una dintre cele mai exclusiviste piese, cu un preț care ar ajunge la aproximativ 49.000 de euro.

Contractul de la kilometrul zero: O clauză a orbirii voluntare

Totul începe cu un contract de reabilitare a clădirii Universității din București, situată pe Bulevardul Regina Elisabeta, câștigat de Construcții Erbașu SA în urma unei licitații organizate de Compania Națională de Investiții (CNI) – o instituție aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării, recunoscută ca fiind o veritabilă pușculiță pentru primarii și baronii locali. Valoarea contractului de reabilitare este una colosală: aproximativ 317 milioane de lei.

Odată instalate schelele, a apărut o oportunitate uriașă de afaceri: publicitatea outdoor. Pe 20 aprilie 2023, Construcții Erbașu a semnat un contract prin care a cedat firmei Best Digital Kit SRL dreptul de a folosi o suprafață de 950 de metri pătrați de schelă pentru amplasarea a două mesh-uri publicitare gigantice. Înțelegerea a fost parafată pentru o perioadă de trei ani.

Detaliile financiare ale acestui contract ridică însă semne majore de întrebare cu privire la adevăratele intenții ale părților. S-a stabilit ca Best Digital Kit să plătească o chirie lunară reprezentând 25% din încasările obținute din vânzarea spațiului publicitar, dar nu mai puțin de 200.000 de euro pe an (aproximativ 16.666 de euro pe lună). La prima vedere, pare o sumă considerabilă. În realitate, este un preț de dumping pentru un intermediar privilegiat.

Experții din piața de publicitate outdoor evaluează potențialul celor două spații la cifre amețitoare. Pentru mesh-ul mai mare, de 500 de metri pătrați, prețul pieței se ridică la 48.000 de euro lunar, în timp ce spațiul mai mic este evaluat la 43.000 de euro lunar. Așadar, vorbim de un potențial de încasări de peste 90.000 de euro lunar. Diferența dintre suma minimă garantată către Erbașu și profitul real generat din contractele cu mari corporații (precum giganți din telecomunicații sau programe naționale de reciclare) intră direct în buzunarele firmei Best Digital Kit.

Mai mult, contractul conține o clauză de-a dreptul bizară pentru o companie privată care ar trebui să își maximizeze profitul: Construcții Erbașu are opțiunea de a emite factura doar pentru suma minimă garantată, fără a mai solicita sau verifica raportul lunar al încasărilor reale obținute de Best Digital Kit. Practic, constructorul a acceptat, prin contract, să închidă ochii la profiturile uriașe pe care intermediarul le face pe spatele schelei sale. De ce ar accepta un om de afaceri cu experiență o astfel de condiție dezavantajoasă, dacă nu ar exista alte beneficii colaterale?

Săgețile: Cum să ascunzi o afacere de milioane în spatele unor anonimi

Pentru a înțelege pe deplin cum funcționează această caracatiță, trebuie privit în structura firmei Best Digital Kit SRL. Modul în care această societate a ajuns să controleze mesh-urile de la Universitate este manualul clasic de operare al rețelelor de interpuși.

Cu doar două luni înainte de semnarea contractului cu Erbașu, firma și-a schimbat brusc proprietarul. Un anume Robert Alexandru Gheorghe a preluat integral părțile sociale. Acest nume nu este la prima apariție în scandalurile legate de banii publici și de anturajul Sorinei Docuz. Același personaj a fost implicat anterior într-o schemă uriașă în Sectorul 3, vizând un contract de catering pentru școli în valoare de zeci de milioane de euro. Rețeaua de rudenie este la fel de complicată ca un labirint menit să șteargă urmele: proprietarul din acte este căsătorit cu verișoara unei bune prietene a Sorinei Docuz.

Mai mult, imediat după ce a semnat contractul de închiriere a schelei, patronul din acte s-a retras din activitatea curentă, semnând o procură prin care a împuternicit o altă persoană, Dana Eremia, să gestioneze conturile, semnăturile electronice și contractele cu clienții. Acest duet de interpuși a fost folosit exact în aceeași formulă și în afacerea restaurantului vizat pentru contractele de catering din Sectorul 3. Când sunt contactați pentru a oferi explicații, acești indivizi fie neagă propria identitate la telefon, fie se ascund în spatele unor tăceri complice.

Această metodă de a folosi „oameni de casă” pentru a semna acte și a încasa bani are un singur scop: protejarea adevăratului beneficiar de rigorile legii privind conflictul de interese și traficul de influență.

Sfidarea legii în văzul tuturor

Un detaliu care subliniază aroganța acestui grup de interese este modul în care au ales să opereze. Deși încasează zeci de mii de euro lunar din publicitate, firma interpușilor nici măcar nu s-a sinchisit să obțină actele necesare pentru funcționare. La sesizarea autorităților de urbanism, Poliția Locală a amendat societatea pentru amplasarea mesh-urilor fără a deține un aviz de publicitate temporară.

Faptul că o firmă operează ilegal, luni de zile, pe fațada Universității din București, pe un șantier finanțat din fonduri guvernamentale, demonstrează o siguranță de sine care nu poate proveni decât din certitudinea unei protecții politice totale. Amenzile sunt probabil considerate simple costuri operaționale, mult prea mici pentru a deranja fluxul milioanelor de euro.

Cazul schelei de la Universitatea din București nu este doar o poveste despre publicitate outdoor. Este o radiografie exactă a modului în care funcționează azi România la nivel înalt. Un constructor care depinde vital de bugetele aprobate de Guvern acceptă să cedeze o felie extrem de profitabilă din activitatea sa conexă către o firmă de apartament, deținută de interpuși dovediți ai cercului intim al prim-ministrului. În schimb, constructorul primește contracte de miliarde de lei de la instituțiile controlate de același partid.

Este o arhitectură a complicității în care toată lumea câștigă, cu excepția cetățeanului de rând. Banii publici se transformă în profituri private gigantice, care, la rândul lor, alimentează rețele de influență și familii politice. Cât timp instituțiile statului, de la Consiliul Concurenței la parchete, asistă pasiv la acest spectacol al cumetriilor mascate sub contracte comerciale, România va rămâne captiva unei elite care privește bugetul național nu ca pe un instrument de dezvoltare, ci ca pe o simplă vacă de muls.