Criza din Ormuz aduce câștiguri pentru Iran și pierderi uriașe pentru vecinii săi

Blocarea uneia dintre cele mai importante rute energetice din lume a redesenat rapid harta câștigurilor și pierderilor în Orientul Mijlociu. Închiderea Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului dintre SUA, Israel și Iran, a generat scumpiri record la petrol și a împărțit statele din regiune în câștigători și perdanți.
O rută strategică, paralizată de conflict
Strâmtoarea Ormuz, un punct esențial pentru transportul global de petrol și gaze naturale lichefiate, prin care tranzitează aproximativ o cincime din fluxurile mondiale, a fost închisă de Iran după loviturile aeriene lansate de SUA și Israel la finalul lunii februarie.
Decizia Teheranului a avut efecte imediate asupra piețelor energetice. Deși ulterior autoritățile iraniene au anunțat că vor permite trecerea navelor care nu au legături cu Statele Unite sau Israelul, traficul a rămas limitat, iar incertitudinea a dominat sectorul energetic.
Impactul a fost vizibil rapid: prețul petrolului Brent a crescut cu aproximativ 60% în luna martie, marcând cea mai mare creștere lunară înregistrată vreodată.
Amenințări de la Washington și poziția Iranului
Tensiunile au fost amplificate de declarațiile președintelui american Donald Trump, care a avertizat că „va dezlănțui iadul” asupra Iranului dacă nu va fi încheiat un acord pentru reluarea traficului prin strâmtoare.
Cu toate acestea, oficialii iranieni au respins ultimatumurile și au transmis că nu vor redeschide ruta în cadrul unui armistițiu temporar. Potrivit acestora, acceptarea condițiilor impuse de Washington ar echivala cu o umilință politică.
Această poziționare a consolidat incertitudinea și a alimentat temerile privind o criză energetică de amploare.
Geografia face diferența între câștig și pierdere
Analiza realizată de Reuters arată că impactul economic al crizei depinde în mare măsură de capacitatea statelor de a evita Strâmtoarea Ormuz.
Țări precum Iran, Oman sau Arabia Saudită au reușit să limiteze pierderile sau chiar să obțină câștiguri, datorită infrastructurii alternative de export. În schimb, state precum Irak, Kuweit și Qatar, care nu dispun de rute alternative, au fost grav afectate.
Exporturile acestora au fost practic blocate, ceea ce a dus la pierderi de miliarde de dolari într-un interval foarte scurt.
Creșteri de venituri pentru unii, prăbușiri pentru alții
Datele privind exporturile din martie indică diferențe semnificative între statele producătoare de petrol.
Veniturile Iranului au crescut cu aproximativ 37%, în timp ce Oman a înregistrat un avans de 26%. Arabia Saudită a beneficiat, de asemenea, de creșterea prețurilor, veniturile sale crescând cu 4,3%.
În schimb, Irakul a înregistrat cea mai mare scădere, veniturile prăbușindu-se cu 76%, până la aproximativ 1,73 miliarde de dolari. Kuweitul a pierdut 73% din venituri, ajungând la circa 864 de milioane de dolari.
Pentru Arabia Saudită, veniturile mai mari provin în principal din redevențele și taxele generate de gigantul petrolier Saudi Aramco, controlat în mare parte de stat.
Conducte alternative și strategii de evitare
Un avantaj important pentru Arabia Saudită îl reprezintă conducta East-West, construită în anii ’80, care permite transportul petrolului din estul țării către portul Yanbu de la Marea Roșie, evitând astfel Strâmtoarea Ormuz.
Această infrastructură, cu o capacitate de aproximativ 7 milioane de barili pe zi, funcționează în prezent la nivel maxim, permițând regatului să mențină exporturile, chiar dacă acestea au scăzut cu 26% în martie față de anul precedent. Chiar și în aceste condiții, creșterea prețurilor a compensat pierderile de volum, majorând valoarea totală a exporturilor cu aproximativ 558 de milioane de dolari.
Cel mai mare șoc energetic global
Potrivit Agenția Internațională pentru Energie, conflictul reprezintă cel mai mare șoc de aprovizionare energetică la nivel global de până acum.
Instituția estimează că peste 12 milioane de barili de petrol pe zi au fost afectați, iar aproximativ 40 de instalații energetice au fost avariate. Analistul Neil Quilliam, de la Chatham House, avertizează că închiderea strâmtorii creează un precedent periculos.
„Odată ce a fost închisă, poate fi închisă din nou și din nou, ceea ce reprezintă o amenințare majoră pentru economia globală”, a explicat acesta.
Presiuni pentru schimbarea strategiilor energetice
Criza a reaprins dezbaterea privind securitatea energetică globală. Unele companii petroliere și lideri politici occidentali cer investiții suplimentare în combustibili fosili pentru a reduce riscurile unor astfel de șocuri.
Pe de altă parte, tot mai mulți analiști susțin că accelerarea tranziției către energie regenerabilă ar putea oferi o protecție mai eficientă pe termen lung. Un semnal în acest sens vine din partea companiei franceze TotalEnergies, care, alături de firma Masdar, a anunțat recent un proiect de 2,2 miliarde de dolari pentru dezvoltarea energiei regenerabile în nouă state din Asia.