Marius Lulea, unul dintre fondatorii AUR, explică într-un interviu acordat lui Lucian Mîndruță motivele retragerii sale din prima linie a partidului și diferențele de viziune față de George Simion. De la susținerea bazelor americane în România, până la o strategie controversată de non-rezistență în fața unei eventuale agresiuni rusești, Lulea face o radiografie a „sistemului” politic și a provocărilor de securitate ale țării.
Relația cu George Simion
Marius Lulea a confirmat retragerea sa din funcțiile de conducere ale partidului, descriind-o drept o „retragere strategică” spre zona de business și inginerie. Deși rămâne membru al formațiunii, Lulea a explicat că nu și-a mai dorit funcția de vicepreședinte, preferând să se concentreze pe proiectele sale personale din domeniul construcțiilor din București.
În ceea ce privește dinamica internă, Lulea a punctat diferențe de abordare față de președintele AUR, George Simion. Acesta a susținut că, în timp ce Simion este mai orientat către evenimente locale imediate și reacții bazate pe „furia” populației, el pledează pentru o gestionare mai matură și o viziune pe termen lung. Lulea a menționat că accesul la guvernare necesită o transformare a stilului de management politic, sugerând că fricțiunile interne sunt adesea rezultatul unor „ego-uri ridicate” în vârful partidului.
Bazele americane și „non-reacție” în fața Rusiei
Una dintre cele mai notabile părți ale interviului a vizat politica externă și de securitate. Lulea și-a exprimat susținerea pentru prezența bazelor militare americane în România, argumentând că țara se află într-un parteneriat de securitate care implică obligații clare. „Nu trebuie să pretindem securitate fără să înțelegem că avem niște obligații”, a afirmat acesta.
În contrast, referitor la un potențial atac din partea Rusiei, Lulea a propus o strategie de non-rezistență. Acesta a susținut că România, fiind o „națiune mică”, nu ar trebui să reacționeze militar în cazul unei agresiuni directe, pentru a evita distrugerea totală a statului și a populației.
El a invocat deciziile istorice ale Regelui Mihai, argumentând că prioritatea ar trebui să fie conservarea existenței națiunii în fața unor puteri disproporționate.
