Trădătorul Simion bea șampanie la hotelul de 5 stele al lui Sile Pușcaș, în timp ce votantul AUR se zbate în sărăcie și neputință
În timp ce România profundă își numără ultimii lei pentru a plăti facturile la energie și medicamentele compensate, „salvatorul” națiunii, George Simion, trăiește într-un lux orbitor lucru care ar trebui să trezească la realitate orice votant AUR amețit de retorica anti-sistem. Liderul care țipă în piețe despre sărăcie și despre „mafia imobiliară” se relaxează chiar acum, cu o nonșalanță sfidătoare, chiar în bârlogul opulenței: hotelul de 5 stele deținut de controversatul om de afaceri clujean, Sile Pușcaș.
Scenele par desprinse dintr-un film prost despre ipocrizie. George Simion, omul care poartă ie și vorbește despre fasole cu ciolan, a schimbat discursul de peluză pe finețurile burgheze. Nu cu apă de izvor și nici cu țuică românească se delectează liderul AUR, ci cu șampanie scumpă, licoarea elitelor pe care pretinde că le vânează.
Toastul trădării: Luxul lui Pușcaș vs. căsuța sărăcăcioasă a votantului
Alegerea locației nu este întâmplătoare și nici inocentă. Sile Pușcaș, fostul ginere al lui Ioan Rus și unul dintre cei mai influenți dezvoltatori imobiliari din Cluj, reprezintă exact tipologia de „baron” împotriva căreia AUR susține că luptă. Faptul că Simion alege să-și înmoaie buzele în șampanie fină într-un hotel ridicat pe bani grei și conexiuni politice vechi este dovada supremă a duplicității.
În timp ce paharele de cristal ciocneau vesel la 5 stele, alegătorul mediu al AUR – pensionarul umilit de recalculări, muncitorul cu palmele bătătorite sau tânărul fără perspectivă – se întreabă cum va pune mâine mâncare pe masă. Pentru ei, șampania lui Simion are gust de fiere.
Mascarada „omului din popor” a căzut
Această imagine este, poate, cea mai brutală palmă dată electoratului său. Simion le vinde iluzia solidarității, le cere votul pentru a dărâma „sistemul”, dar seara se retrage în brațele primitoare ale aceluiași sistem, bucurându-se de privilegiile pe care le hulește la microfon.
Este definiția clasică a cinismului politic: să te cațeri pe umerii celor necăjiți pentru a ajunge la masa bogaților. George Simion nu este un revoluționar, ci doar un actor care și-a învățat bine rolul, dar care uită să iasă din personaj doar atunci când crede că nu-l vede nimeni.
Cât costă o sticlă de șampanie la hotelul lui Sile Pușcaș? Probabil cât două trei pensii ale unui bătrân care a ștampilat AUR, sperând la o minune. Diferența este că bătrânul a rămas cu speranța, iar Simion a rămas cu șampania, banii furați la sacoșă și luxul demn mafiilor de stat.
Trădarea are, se pare, un gust dulce și perlat pentru George Simion, dar va lăsa un gust amar votanților care încep să vadă, dincolo de fumigene, adevărata față a liderului lor: un politician de 5 stele pentru el însuși, și de zero speranțe pentru restul.
