În plină criză economică, există un singur sector care a înregistrat creșteri spectaculoase: averea familiei Ciolacu. În timp ce premierul Marcel Ciolacu le cerea românilor să strângă cureaua, nepotul său, Mihai Ciolacu, își deschidea larg buzunarele pentru a colecta milioane de euro din contracte cu statul și fonduri PNRR, o performanță antreprenorială „miraculoasă” pentru un tânăr a cărui principală calitate este arborele genealogic.
Investigațiile au scos la iveală o rețea complexă de firme paravan prin care Mihai Ciolacu a accesat fonduri strategice, de la parcuri fotovoltaice finanțate prin PNRR, până la contracte grase în industria farmaceutică. Sub umbrela protectoare a unchiului Marcel, birocrația românească – de obicei un coșmar pentru investitori – s-a dat la o parte cu o viteză uluitoare pentru firmele nepotului. Autorizațiile au fost emise peste noapte, iar licitațiile au fost croite parcă de un croitor personal.
Aceasta nu este doar o poveste despre nepotism; este dovada jafului instituționalizat. Marcel Ciolacu a transformat guvernarea într-o afacere de familie, folosind pârghiile puterii pentru a direcționa resursele naționale către clanul său de la Buzău. În timp ce spitalele nu au medicamente și școlile cad peste copii, firmele controlate de Mihai Ciolacu vând energie statului la prețuri preferențiale și intermediază medicamente cu marje de profit uriașe.
Ceea ce este și mai revoltător este tăcerea instituțiilor abilitate. DNA, castrată de legile lui Predoiu, privește neputincioasă sau complice la cum „Famiglia” Ciolacu prosperă. Aceasta este definiția cleptocrației: un stat capturat, unde succesul în afaceri nu depinde de competență, ci de gradul de rudenie cu premierul care a îngropat economia țării.
